Marian Vasilescu de la „Vocea Romaniei” a aflat cutremuratoarea veste ca este adoptat dintr-o gafa a unui unchi baut. Atunci si-a explicat visele care nu-i dadeau pace. Chinuit ani la rand de cosmaruri cu imagini din orfelinat

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Maturizat inainte de vreme, Marian Vasilescu are sufletul impacat atunci cand povesteste despre viata lui tumultuoasa sI chiar se gandesteca i-ar putea plictisi pe cei din jur cu istorisirile lui incarcate de emotii, de durere, dar sI de bucurie. A ajuns sa se mandreasca cu faptul ca este adoptat, nu de alta, dar isi iubeste parintii adoptivi ca pe ochii din cap sI spune ca le datoreaza viata buna sI onesta pe care o are, gandindu-se ca traiul la orfelinat i-ar fi putut rezerva multe clipe negre: „Nu am simtit niciodata lipsa unui parinte. Chiar sunt mandru de felul in care m-au crescut sI de educatie pa care mi-au dat-o. Multi copii, atunci cand afla ca sunt adoptati, au tendinta de a-si blama parintii, de a se supara, de a se certa cu ei. Spun ca au trait toata viata intr-o minciuna. Dar nu e asa, datorita lor au trait toata viata in liniste, pentru ca altfel ar fi putut trai in conditii mizerabile, la orfelinat”, a povestit Marian, pentru CANCAN.ro. Desi a trait doar trei ani la orfelinat, solistul cunoscut de la emisiunile-concurs „Romanii au talent” sI „Vocea Romaniei” a fost napadit de amintiri, in copilarie. Desi nu poate povesti concret intamplari din primii ani ai vietii, toate acestea s-au reflectat in cosmarurile pe care le-a avut in cei care au urmat: „Aveam tot felul de vise cand eram mic. SI nu stiam de unde pana unde, nu faceam legatura. Erau tot felul de imagini dintr-un pat dintr-ala cu gratii. SI diferite femei care ma ridiau de acolo”, ne-a mai spus Marian. Nemutumit de invatatoarea de la scoala din satul in care a crescut, situat la 60 de kilometri de Drobeta Turnu-Severin, Marian a decis sa se mute la scoala in Severin, la varsta de noua ani. Acolo, a stat mai mult pe la rude sI a schimbat chiar sI trei domicilii intr-un singur an, nefiindu-i deloc usor sa se obisnuiasca printre straini. La varsta de 12 ani a aflat, intr-un moment cu totul neasteptat, faptul ca este adoptat sI, desi vestea l-a socat, a tacut-malc: „Am aflat intamplator ca sunt adoptat. La varsta de 12 ani eram acasa la unchiul sI la matusa mea, iar unchiul meu cam bause in seara aia sI a inceput sa vorbeasca: „bine ca te-au luat parintii tai de la orfelinat, ca altfel cine stie unde ajungeai”. A fost un soc, atunci mi-am explicat eu toate imaginile pe care le aveam in vise. Mai mult, mi-am explicat sI de ce veneau persoane straine in vizita la noi sI ma intrebau ce fac, iar mama imi spunea ca sunt prieteni de-ai ei. De fapt, erau angajati de la Protectia Copilului. Dar atunci cand am aflat, m-am comportat normal, nici nu i-am zis nimic mamei mele. Ea a aflat ca eu stiu abia dupa doi ani, cand eu aveam 14. A venit la mine sI mi-a povestit, cu ochii in lacrimi, ca s-a certat cu matusa mea, ca ea i-a reprosat ca n-a fost in stare sa faca un copil. Atunci, eu am intrerupt-o sI i-am zis „Dar ce, mama, nu e asa?”. Ei nu i-a venit sa creada ca eu stiu toata povestea. Eu n-am vrut sa-i spun inainte pentru ca era o perioada grea pentru ei, nu mai aveau serviciu”, ne-a mai spus Marian. De doi ani, solistul locuieste in Bucuresti, dar isi viziteaza parintii ori de cate ori prinde ocazia.