Motivul ascuns de la care a plecat războiul dintre Israel și Hamas. Ce se întâmplă, de fapt, în cea mai fierbinte zonă de pe glob

Se poate construi o paralelă, în sensul duratei și nu doar, între Războiul de 100 de Ani desfășurat cu multe veacuri în urmă și ce se întâmplă azi în Orientul Mijlociu. Atunci, beligeranții erau Anglia și Franța (1337-1453), însă nu a fost un conflict continuu, ci o serie de ostilități întrerupte pe perioade lungi de pace. Se băteau în lupte, parcă interminabile, Casa de Plantagenet, conducători ai Regatului Britanic și Casa de Valois, asupra dreptului de a conduce Regatul Franței. Fiecare dintre părți a atras mulți aliați. A fost unul dintre cele mai sângeroase conflicte militare din Evul Mediu, în care cinci generații de regi din două dinastii rivale au luptat pentru tronul celui mai mare regat din Europa de vest.

Sângeroase puncte de inflexiune în Orientul Mijlociu

Azi, în acest punct al mapamondului, sufletele oamenilor sunt atroce. Sunt otrăvite cu o ură care consumă enorm. Fac răul cu o indiferență morală stupefiantă și, în urma actului, nu au remușcări, ci numai resentimente. Care reintră într-un joc al morții, iar și iar. Unii fac istoria, alții o îndură. Fatalmente, nimeni nu înțelege și nimeni nu poate explica faptul că libertatea este un act cu rost mai prețios ca orice. Aici, în Orientul Mijlociu, există un vulcan noroios, ce pare că nu se va stinge niciodată și a cărui “magmă” de sânge se scurge fără contenire pe versanții săi. Nu există note de subsol. Trăiești sau mori. Stabilitatea este ca varul pe morminte. Ca întotdeauna, istoria nu își amintește sângele, reține doar nume. În prezent, Israel și țările arabe. Cu rădăcini încă din perioada otomană, conflictul israelo-palestinian continuă și astăzi a fi unul dintre cele mai dificil de soluționat din lume.

Fâșia Gaza este o mică regiune, parte a Palestinei istorice în sudul coastei de est a Mării Mediterane, care conform Acordului de la Oslo este-teoretic- una din cele două componente teritoriale ale Autorității Palestiniene- și de facto, după eliminarra fizică a partidelor concurente, o bază autonomă aflată sub dictatura islamistă a Hamasului. Gaza este unul dintre teritoriile cu cea mai mare densitate de populație de pe glob. De acolo au fost lansate, acum două zile o grindină de rachete care au lovit Israelul.

Noul „Netflix” a apărut gratuit în România, doar pentru clienții Digi RCS-RDS

Test IQ cu chibrituri | Mutați un singur băț, pentru a corecta 1+6=6

Premise

Spuneam că văpăile conflictului au apărut înainte ca Turcia să devină republică. Apariția ca stat a Israelului în 1948, cu ajutorul grupurilor de lobby evreiești din Congresul Statelor Unite, conform historia.ro, i-a transformat pe palestinieni într-o populație “tolerată”. Examinând harta inițială a teritoriilor palestiniene, se poate observa că de-a lungul timpului acestea au început să se răstrângă ca efect al acțiunilor militare și a colonizărilor organizate de statul israelian. Mii de palestinieni au fost expulzați din teritoriile lor ori să ia calea exilului, în urma unor reale politici de epurare etnică promovată de Israel. Conturat încă din secolul al XIX-lea în rândul burgheziei evreiești ca mișcare politică și religioasă, potrivit site-ului menționat, sionismul a militat pentru întemeierea unui stat evreu pe teritoriul Palestinei. Ad litteram, conflictul israelo-palestinian a debutat în 1920, odată cu violențele interetnice dintr-o Palestină aflată sub administrație britanică. Apoi, totul s-a acutizat, transformându-se treptat într-un conflict general de proporții, în perioada 1947-1949. Cursul nedorit al antisemitismului din Europa a grăbit apariția statului evreu independent, în 1948. Atacurile teroriste ale Hamasului, cum au fost cele recente, sau ale Jihadului Islamic au intensificat operațiunile militare ale Israelului în spațiile ocupate palestiniene. Hamasul este unul dintre principalii vinovați ai eșuării procesului de pace în Palestina.

Lui i s-a adăugat, în urmă cu două zile, o altă grupare paramilitară din Liban, Hezbollah. Aceasta din urmă a lansat aproape simultan cu Hamas, un atac cu rachete asupra nordului israelian. Totuși, trebuie menționat că acesta a fost un răspuns la bombardamentul efectuat de Israel asupra sudului Libanului. În acest moment, întregul Israel se află sub alertă aeriană. Peste 130 de ostatici se află în custodia Hamasului, în vreme ce, în contrapartidă, 80 de palestinieni au fost capturați de forțele de la Tel Aviv. Gruparea radicală militară palestiniană a atacat de pe mare teritoriul inamic.

Calendar cu file stacojii

O succintă trecere în revistă a acestui terifiant volum ne spune că în aprilie 1920, Conferința de la San Remo creează Mandatul Britanic asupra Palestinei, aprobat de Societatea Națiunilor, viitoarea ONU. Între 1936-1939 au loc revolte ale arabilor împotriva imigrației evreiești reprimate aspru de către trupele colonial britanice. În perioada ’45-’47 imigrația evreiască, adeseori ilegală, ia amploare, majoritatea fiind supraviețuitori ai Holocaustului european. În noiembrie 1947, ONU votează partiția Palestinei într-un stat arab palestinian și un mandat internațional asupra Ierusalimului, fapt acceptat de evrei, dar respins de arabi. Un an mai târziu, după proclamarea independenței, Israelul este atacat de armatele a șapte state arabe, în ceea ce a devenit primul război arabo-israelian.

1949 este anul în care Israel și țările arabe semnează armistiții ce delimitau teritoriul primului, în frontierele recunoscute azi și cele palestiniene. La mijlocul anului 1967, între 5-10 iunie, în ceea ce ste cunoscut ca Războiul de 6 Zile, Israel atacă și distruge o parte din aviația egipteană, iordaniană și siriană. Cele trei ripostează, însă Israel învinge. De această dată, ocupă ținuturile palestiniene Cisiordania, inclusiv Ierusalimul de est cu locurile sfinte ale evreilor, musulmanilor și creștinilor, controlate de Iordania și Gaza aflat sub dominație egipteană, Peninsula Sinai și Înățimile Golan ale Siriei.

În toamna lui 1973, are loc Războiul de Yom Kippur. Egiptul și Siria iau cu asalt Israelul în cea mai sfântă zi a sa. Forțele israeliene își asigură victoria, dar cu foarte grele pierderi. În Gaza anului 1987 ia naștere Mișcarea de Rezistență Hamas, organizațiie palestiniană fundamentalist islamică, agresorul de azi, ce are ca scopuri supreme distrugerea din temelii a statului Israel și crearea unui stat independent pe teritoriul fostei Palestine. 2005 este anul în care Israelul se retrage total din Gaza, nu și din Cisiordania. Între 2008 și 2014, s-au desfășurat o mulțime reciprocă de acte de război între palestinieni și israelieni, pentru ca în primăvara lui 2021Hamas să lovească Țara Sfântă, inclusiv Tel Aviv- ul, cu peste 1000 de rachete. Israelul a ripostat cu raiduri aeriene, amplasându-și trupe în jurul Fâșiei Gaza. Azi, după cum știe o planetă întreaga limbile de foc ale războiului se ridică, din nou, până la cer.

Cum a fost posibilă această agresiune în desfășurare

Mossadul, una dintre cele mai eficiente și bine puse la punct servicii de intelligence din lume a fost prins pe contre pied. Se aștepta și era concentrat pe acțiunile dușmanului său ireductibil, Iran. Țară care are ca slogan, încă de pe vremea președintelui său Ahmadinejab, “raderea de pe suprafața pământului a Israelului”. Apoi, la urma-urmei, nu e simplu deloc să fii o insulă într-o alertă 24/7, înconjurată de rechini pregătiți să-ți reteze carotida.

Dar varianta Putin?

O ipoteză ce nu poate fi exclusă din niciun scenariu geopolitic este acela privitor al criminalului cu bârlogul la Kremlin. Pentru el, actualul război aflat în plină secerare de vieți, este o oportunitate. Anume, sprijnul militar acordat de Unchiul Sam nepotului de la Tel Aviv este egal cu o diminuare a ajutorului acordat Ucrainei. Dacă adăugăm, unele voci din Congresul american, tot mai reticente în suportul financiar și logistic cu destinația Kiev, plus atitudinea iliberală a Ungariei și crâcnelile Austriei și Slovaciei, pot fi luate în seamă ca fisuri, la care Putin nu poate decât să exulte.