Pasta cu ton, amore mio – o rețetă cu istorie adevărată adusă de Pasta Queen

O rețetă simplă, născută din istoria sudului Italiei, unde tonul conservat în ulei de măsline a devenit aurul cămării. Pasta cu ton este mâncare de suflet, rapidă, sinceră și iubită de generații întregi de italieni — iar astăzi, Pasta Queen ți-o spune pe nume, cu glume, pasiune și mult amore.

Istoria pastelor cu ton

Amore mio, înainte să punem mâna pe tigaie, stai puțin. Hai să vorbim despre de unde vine această pastă, pentru că nu e doar rapidă, nu e doar gustoasă — e o poveste italiană adevărată.

Pasta cu ton s-a născut în sudul Italiei, mai ales în Sicilia și zona Napoli, acolo unde pescuitul tonului există din Evul Mediu. Tesoro mio, tonul nu era un moft, era supraviețuire. În secolul al XIX-lea, când conservarea tonului în ulei de măsline — sott’olio — a devenit populară, s-a schimbat totul. Tonul putea fi păstrat luni întregi, mereu la îndemână. Che roba!

Așa au apărut rețetele simple, rustice, făcute din ce era prin cămară: paste, ulei de măsline, usturoi, capere, uneori roșii. Fără sosuri grele, fără complicații. Cuore mio, asta e esența bucătăriei italiene: puține ingrediente, dar bune.

Astăzi, pasta cu ton nu este doar tradiție, este mâncare de zi cu zi. Aproape 43% dintre italieni o mănâncă săptămânal. Da, non ci credo? Este una dintre cele mai iubite rețete de confort, pentru că e rapidă, accesibilă și incredibil de gustoasă. Vita mia, o faci când vii obosit acasă, când n-ai timp, dar vrei ceva adevărat.

Și acum, dai!, hai să gătim.

Ingrediente (puține, curate, perfette, piccolo)

– 3–4 conserve de ton solid în ulei de măsline
– 1 cățel mare de usturoi
– ulei de măsline extravirgin
– sare și piper
– capere în saramură
– 1 legătură mare de pătrunjel italian
– 500 g spaghetti italiene
– 1 lămâie (coajă + suc)
– fulgi de chili, după gust

Cum facem magia, angioletto

Pune o oală mare cu apă la fiert și săreaz-o bine. Apa trebuie să fie ca marea. Mamma mia, pastele simt tot.

Într-o tigaie mare, pune tonul scurs de excesul de ulei și desfă-l ușor. Adaugă ulei de măsline din belșug și usturoiul tăiat bucăți mari. Gătește la foc mic până când bucătăria miroase a Italia. Che bello! Scoate usturoiul — nu vrem să domine. Uffa, și-a făcut treaba.

Fierbe pastele al dente. Ma dai!, nu le lăsa prea mult. Păstrează puțină apă de la paste — la mia gioia, e cheia sosului.

Pune pastele peste ton, adaugă apă de paste puțin câte puțin și amestecă până se leagă totul. Oprește focul și adaugă caperele, coaja și sucul de lămâie, pătrunjelul și chili. Gustă. Ajustează. Bravo! Bravissimo!

Unii pun parmezan. În Italia, da, există pește cu brânză. Eu prefer fără, ca să simt tonul și marea. Dar tu,fă cum vrei, zuccherino.

Servește imediat. Respiră adânc. Și spune cu mine: che figata!

CITEȘTE ȘI: Spaghetti cu chifteluțe: Pasta Queen îți spune povestea adevărată și rețeta care te va cuceri

Parmigiana di Melanzane – rețeta prin care Italia își ia revanșa în fața Greciei