Hai să fim sinceri: nu știm niciun român care să păstreze pliculețele alea mici, albe, cu cristale în ele și cu un nume dubios, pe care le găsim prin cutii de pantofi, sticle de pastile sau pachete comandate online. Le scoatem mecanic, ne uităm o secundă la ele, citim „DO NOT EAT” și direct la gunoi! Fără regrete.
Totuși, poate ar fi bine să mai stai un pic cu degetul pe capacul coșului de gunoi. Pentru că acele pliculețe aparent inutile sunt, de fapt, surprinzător de utile.
Contrar numelui, silica gel nu este gel. Este, în esență, nisip foarte procesat. Mai exact, dioxid de siliciu – același material care formează cuarțul. Cristalele mici din interior sunt poroase și pot absorbi o cantitate impresionantă de umiditate: până la 40% din propria greutate.
Gândește-te la ele ca la niște mini-dezumidificatoare de buzunar. De asta sunt folosite ca desicanți – substanțe care păstrează lucrurile uscate.
Producătorii pun silica gel aproape peste tot pentru un motiv foarte simplu: umezeala strică lucrurile. Aceste pliculețe absorb apa din aer și protejează conținutul ambalajului. Principalele motive pentru care sunt folosite: controlează umiditatea, previn mucegaiul și igrasia, prelungesc durata de viață a produselor, protejează electronicele și mențin calitatea produselor.
Le-ai văzut, probabil, în medicamente, suplimente, pachete de mâncare uscată, genți din piele, pantofi sau cutii cu electronice.
Aici începe partea interesantă. Silica gel poate fi refolosit pentru orice vrei să rămână uscat. De exemplu: în cutii cu machiaj pudră, în borcanele cu condimente, în cutia cu bijuterii, în pungi cu snacks-uri crocante, în rucsaci sau genți de sală, în pantofi când nu îi porți, în huse de instrumente muzicale, în dulapuri mici și umede sau în cutii cu amintiri, scrisori și documente.
Practic, dacă ceva se strică de la umezeală, silica gel e prietenul tău.
Nu pentru totdeauna. De regulă, 30-60 de zile, în funcție de mărime și cât de umed e mediul. Când pliculețul devine moale sau gelatinos, și-a făcut treaba. Unele își schimbă și culoarea, ca să știi când trebuie înlocuite.
Nu, nu sunt toxice, dar nu sunt de mâncat. Pot fi pericol de înec, iar unele conțin substanțe suplimentare. Dacă cineva a înghițit unul accidental, cel mai probabil nu va păți nimic grav – e ca și cum ai înghiți puțin nisip. Neplăcut, dar nu fatal.
Așadar, concluzia e simplă: Nu le mânca, nu le arunca. Data viitoare când mai găsești un pliculeț cu silica gel într-o cutie, gândește-te de două ori. S-ar putea să-ți fie mai util decât credeai.