Semnificația Floriilor: Intrarea Domnului în Ierusalim și simbolul ramurilor de salcie

Duminica Floriilor se sărbătorește cu o săptămână înainte de Sfintele Paști. Este primul praznic Împărătesc cu dată schimbătoare din cursul anului bisericesc. Această sărbătoare amintește de Intrarea Domnului în Ierusalim, înainte de a pătimi și a fi răstignit pe cruce. Află, în continuare, ce semnificație religioasă au ramurile de salcie și ce tradiții de Florii 2026 au românii.

Termenul de Florii ar proveni de la zeița florilor din mitologia romană, Flora, și a rodirii cerealelor, pomilor fructiferi și tuturor plantelor din grădini. În cinstea ei, se organizau sărbătorile de primăvară Floralia, desfășurate în fiecare an în luna aprilie.

Semnificația Floriilor

După ce popoarele păgâne au fost convertite, Biserica a dat altă semnificație acestei sărbători și a legat-o de Intrarea Mântuitorului în Ierusalim.

Părintele Ioan-Florin Florescu, co-autor al volumului al IX-lea din ediția critică a Bibliei de la 1688, susține că numele Florii nu are legătură cu sărbătoarea păgână care a fost redescoperită în jurul secolului al XIV-lea. Ar fi doar pluralul substantivului floare, fapt susținut și de „Cazania lui Varlaam” din 1643 sau ”Liturghierul de la București” din 1680.

Pericopa evanghelică „Nedĕlia țvĕtnaia”, care se citea de praznicul Intrării Mântuitorului în Ierusalim, a fost tradusă prin „Duminica Florilor”, în ciuda faptului că în Biblie se vorbește doar despre haine și ramuri de salvie. Explicația vine din obiceiul împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959) de la Constantinopol, potrivit doxologia.ro.

Sărbătoarea, atestată istoric

Acesta a consemnat în lucrarea „De cerimoniis” că, la acest praznic, le oferea demnitarilor din oraș care participau lumânări, cruci din argint și plante frumos mirositoare:

„Membrii senatului intră unul după altul în Biserica «Sfântul Dimitrie» (n. r. din Constantinopol) şi fiecare dintre ei primește, din mâinile împăratului, câte o ramură de palmier, de marghilan sau de alte flori frumos mirositoare, după sezon”.

Acest obicei a fost preluat apoi în Apus și ulterior în Răsărit, după cum confirmă Stihira glasului al VI-lea din cadrul Vecerniei Floriilor:

„Astăzi, harul Sfântului Duh pe noi ne-a adunat și toți, luând Crucea Ta, zicem: Bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului; Osana, Celui dintru înălțime”.

Când s-a trecut la pluralul „Florii”

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, oamenii au început să folosească tot mai des pluralul cuvântului flori. La început a apărut în textele literare, apoi în cărțile de cult. Treptat, a intrat în vocabularul oamenilor și a fost folosit în numeroase expresii și locuțiuni.

În ziua de azi, sărbătoarea este cunoscută de credincioși ca „Floriile” și cu această ocazie se serbează toți românii care au nume de flori.

Intrarea Domnului în Ierusalim

Cu o săptămână înainte de a fi răstignit, Iisus Hristos a intrat în Ierusalim purtat de un asin. Acesta a fost înconjurat de cei 12 apostoli ai săi. Mulțimea l-a recunoscut atunci ca fiind adevăratul Mântuitor și l-a întâmpinat cu ramuri de finic (palmier) și cu ode de bucurie.

„Iară a doua zi mulțimea mare care venise la sărbătoare, auzind că vine Iisus la Ierusalim, a luat stâlpări de finic și a ieșit spre întâmpinarea lui și striga: Osana, binecuvântat fie regele lui Israil care vine în numele Domnului”. (Ioan 12.12-14)

Această sărbătoare ne amintește de faptul că Iisus este Stăpânitor al vieții și al morții și Biruitor veșnic al răului.

Ce s-a întâmplat în Săptămâna Patimilor

Potrivit evangheliilor, nu se cunosc multe informații despre zilele de luni, marți și miercuri din Săptămâna Patimilor. Totuși, Sinaxarul din Triod oferă câteva informații pe scurt:

• În Lunea Mare, avem în față icoana tânărului Iosif care a fost vândut de frații lui în Egipt. Povestea sa este anticiparea trădării lui Iuda, care îl vinde pe Iisus Hristos pentru 30 de arginți, potrivit Evangheliei după Matei (26:15) din Noul Testament. Potrivit Vechiului Testament (Exodul 21:32), suma de 30 de arginți era prețul stabilit pentru un sclav.
• În Marțea Mare, a avut loc întâmplarea care a devenit Pilda celor 10 fecioare, care ne reamintește să trăim permanent în Iisus Hristos.
• În Miercurea Mare, femeia păcătoasă a spălat cu lacrimi picioarele Mântuitorului, apoi le-a uns cu mir. Gestul ei este un simbol al pocăinței și al îndreptării omului păcătos.
• În Joia Mare, zi cu încărcătură puternică, au avut loc patru mari evenimente în viața lui Iisus Hristos de care Biserica amintește an de an. Este vorba despre pilda smereniei, când Iisus a spălat picioarele ucenicilor, Cina cea de Taină la care Hristos a instituit Taina Sfintei Euharistii; rugăciunea arhierească și trădarea lui Iuda, care reprezintă începutul Patimilor lui Hristos.
• În Vinerea Mare, creștinii prăznuiesc „Sfintele, mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.
• În Sâmbăta Mare, Iisus Hristos a fost îngropat și s-a pogorât spre Iad.

Simbolul ramurilor de salcie

Prima mențiune a ramurilor la praznicul Floriilor apare în „Jurnalul Egeriei”. Este o pelerină din Europa vestică, ce a vizitat Țara Sfântă spre sfârșitul secolului al IV-lea. Jurnalul ei a devenit un document important în istoria bisericii. Egeria a consemnat că, de Florii, credincioșii urcau pe Muntele Măslinilor cu ramuri de palmieri sau de măslini în mâini și cântând rugăciuni.

În trecut, ramurile de finic (palmier) erau considerate un simbol al biruinței. Obiceiul aparține și romanilor, care întâmpinau câștigătorii întrecerilor sau războaielor cu astfel de ramuri. După Săptămâna Patimilor, acestea au devenit semnul biruinței asupra morții pe care Iisus a învins-o prin învierea lui Lazăr, dar și a Sa.

„După acestea, m-am uitat și iată mulțime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul și semințiile și popoarele și limbile, stând înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în veșminte albe și având în mână ramuri de finic” (Apocalipsa 7, 9).

Prima mențiune a ramurilor de salcie în România

În 1689, apare în Moliftelnicul de la Alba Iulia prima mențiune despre ramurile de sălcii. Scrierea numește Sărbătoarea Floriilor – „Dumineca florilor pe sălcii”. În „Liturghierul Mitropolitului Dosoftei”, rugăciunea de binecuvântare a ramurilor se numește „Molitvă la blagoslovitul mâțâșoarelor, la Dumineca Florilor”.

După cum este obiceiul, creștinii duc la biserică ramuri de salcie sau de liliac, pe care le pot cumpăra sau lua direct din copaci, dacă se găsesc în parcuri sau grădini. În Duminica Floriilor, după ce se citește Evanghelia, cântarea „Învierea lui Hristos” este înlocuită de Psalmul 50. După această slujbă, preoții sfințesc cu aghiasmă ramurile înmugurite de salcie.

Potrivit tradiției poporului român, salcia a fost aleasă deoarece imită cel mai bine gestul de plecare smerită în fața Mântuitorului.

Ce faci cu ramurile de salcie uscată

Potrivit tradiției, nu este bine să arunci la gunoi ramurile de salcie sfințite de preoți care s-au uscat. Indicat este să fie arse sau îngropate, pentru a se reîntoarce în natură. În mediul rural, gospodarii le păstrează și uscate, împodobind cu ea icoanele, ferestrele sau ușile caselor.

Potrivit doxologia.ro, nu trebuie niciodată să ne îmbulzim sau să ne bruscăm la biserică pentru a pleca acasă cu o crenguță de salcie. Un comportament nepotrivit nu aduce deloc cinste nici bisericii, dar nici Duminicii Floriilor, o sărbătoare cu adevărat importantă în ortodoxie.

CITEȘTE ȘI:

Rugăciunea de Florii: Ce să rostești în Duminica Floriilor pentru sănătate și liniște sufletească

Mesaje de Florii creștine: Urări și binecuvântări pentru persoanele dragi și familie