Sorin Comoroșan, eruditul savant român apreciat în toată America! Efectul descoperit de el îi poartă numele și a făcut înconjurul lumii

Născut în 17 iulie 1927 la Teregova, judeţul Caraş-Severin, viitorul strălucit profesor Sorin Comoroşan a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti şi Facultatea de Fizică şi Chimie de la Universitatea din Cluj-Napoca. Doctor în medicină (1952) şi în biochimie (1956). Și-a început activitatea ştiinţifică în calitate de cercetător-asociat la Institutul „Ioan Cantacuzino” din Capitală, predând simultan şi în învăţământul superior: Centrul de Studii Chimice (1954-1956), Facultatea de Medicină Bucureşti (1955-1975), Laboratoarele Clinice de la Spitalul Clinic Fundeni din Bucureşti (1960-1990). În anul 1980, eruditul om de știință face o observaţie experimentală care a intrat în literatura de specialitate sub denumirea „efectul Comoroşan”. Faptul avea să-i deschidă o carieră internaţională desfăşurată în universităţile şi laboratoarele din Europa, Statele Unite şi America Latină. A fost membru de onoare al Academiei Române.

O strălucită carieră

Vreme de un deceniu, între 1970-80, a funcționat ca lector la Universitatea Pennsylvania, Philadelphia, la Centrul de Biologie Teoretică din Buffalo, New York și visiting professor la Universitatea din Miami (Florida), Tennessee și Berkeley (California).

A predat cursuri de biologie matematică și de filosofia naturii la Universitățile din Buenos Aires și Santiago de Chile. Apoi, i-au fost acordate funcțiile de director de cercetare la Interdisciplinary Technologies din California (1975-1995), consultant științific la Compania Estee Lauder, New York (1998-2003). La cea din urmă, a pus bazele fabricării unei creme de protecție UV.

Ce înseamnă, de fapt, „LER”. Explicația neașteptată din DEX

Ninge sau nu de Crăciun în București? Meteorologii Accuweather au modificat prognoza

A ocupat același post de conducere la Diapulse Corporation of America. Profesorul Comoroșan are o complexă formație disciplinară în chimia fizică, biofizică, matematică și filosofia științei, cu numeroase lucrări publicate în prestigioase reviste internaționale de specialitate.

De asemenea, se numără printre fondatorii Societății Internaționale de Biologie Cuantică (Florida) și a celei de Matematică Biologică (San Francisco).

Ce înseamnă „Efectul Comoroșan”

Savantul român a descoperit că lumina verde, cu o lungime de undă de 546 de nanometri, influențează direct reacțiile organice dintre enzime și o face în “rafale” de cinci secunde sau multipli de cinci secunde. Cercetările conduc pe de o parte la inovări în domeniul calculatorului cuantic, dar și la utilizarea luminii verzi pentru neutralizarea radicalilor liberi. Acei radicali care se lipesc de pereții celulelor, determinând instalarea cancerului în țesuturi. Dacă până la Sorin Comoroșan oamenii de știință au încercat să combată fenomenul cu tot soiul de substanțe chimice, el a pus în rol de “gunoier” lumina verde. Și a reușit, așa cum certifică rezultatele publicate în “Journal of Biological Physics” și „European Biophysics Journal”.

O definiție a tenacității

„Efectul luminii verzi asupra enzimelor nu avea la acea dată nici o justificare”, adăuga omul de știință. „Eram bombardat cu critici şi singurul meu merit a fost că am rezistat adversităţilor timp de 20 de ani. Acest efect a apărut la momentul potrivit, în care ştiinţa era deschisă şi tolera exotisme. M-a tolerat, m-a criticat, m-a fărâmiţat, dar nu m-a ucis. Încet-încet, m-a reprodus şi încet-încet, m-a acceptat. Aşa am publicat în reviste mari din străinătate şi am ajuns, spre surprinderea mea, chiar la Academia Română”.

Românul a avut un destin cu totul aparte, a făcut o observație experimentală empirică, pe care nu a înțeles-o deloc, așa cum mărturisea deseori, a făcut-o absolut din întâmplare. Menționa, totodată, cu modestie, că nu a avut niciun merit în acest sens.

„Meritul meu e că nu am abandonat-o. Era o observație care se opunea la ce se știa în știință și, cu toate astea, am avut curajul să o apăr. Așa a ajuns în America, s-a publicat sub numele de Efectul Comoroșan, și ulterior a reprezentat începutul carierei mele internaționale”, puncta savantul la acea vreme.

Dedicat literaturii

Sorin Comoroșan a dezvoltat un nou tip de discurs literar, denumit metamorfă, concept prezentat în 1992 în cadrul Congresului de Critică și cultură din Argentina, precum și un model matematic al filosofiei. A publicat volume de eseistică, ficțiune și filosofie. Fiind deopotrivă eseist și prozator, cruciale pentru biografia sa artistică, au fost întânirile cu Jorge Luis Borges și Constantin Noica.

A început să publice literatură în 1993, cu volumul de povestiri şi eseuri Exerciţii de naivitate, „prolegomenă pentru o cosmologie a spiritualităţii umane”, conceput ca un dialog cu spiritul marelui Constantin Noica. Creaţie a unui erudit, dar şi a unui istoric al ştiinţelor şi al literaturii, „Exerciţii”… îşi rezumă conţinutul în unul dintre subtitluri: „Încălcând frontierele”.

Modelul de filosofie numit Noica

Comoroșan spunea cu modestia proprie doar oamenilor mari:
„Nu am avut modele. M-am format singur. Singurul meu model a fost unul filosofic-Constantin Noica. Apropierea de filosoful Noica m-a făcut să am un detur de 15 ani în domeniul filozofiei, eseisticii și literaturii, atunci când drumurile mele în cercetare s-au închis, din cauza tehnologiei și a conceptelor care erau în fierbere în perioada respectivă. Al doilea om care m-a influențat a fost marele scriitor argentinian Borges. El mi-a arătat că poveștile lui fantastice sunt destul de aproape de poveștile mecanicii cuantice.

Există zone de suprapunere și zone de diferențiere, dar atât literatura, cât și fizica încearcă să înțeleagă omul și universul, cu mijloace diferite. Nu există, însă, nici un fel de suprapunere între știință și religie. Eu nu sunt un religios, dar sunt un credincios.
Cred în ordinea universului, în concepte care duc spre ideea de absolut, însă consider că religia, prin instituționalizarea credinței, ne-a blocat accesul la ea. Noica spunea un lucru frumos: Nu am nevoie de catedrală ca să mă rog”.

Oamenii de știință sunt niște monomaniaci fericiți, nuvelele lui Jorge Luis Borges se apropie de fizica cuantică, științele exacte au propria artă și propriul frumos, în spatele conceptului de „neașteptat”. Cu ideile trebuie să ai răbdare, trebuie să știi să le aperi și, cel mai important, trebuie să ai curajul de a greși pentru a evolua. Aceasta era viziunea de ansamblu a savantului român.

La o vârstă înaintată, avea încă două mari proiecte de cercetare, pe care le numea vise, și se simțea perfect cu statutul contradictoriu de impostor-fizician în medicină, medic în fizică, scriitor în amândouă- căutând adevărul la frontiere, acolo unde începe necunoscutul.