Gogu Constantinescu, genialul inginer român cu peste 100 de invenții brevetate. Una dintre ele, mitraliera care putea trage printre palele elicei de avion. Considerat unul dintre cei 17 mari savanți ai lumii, alături de Einstein, Edison, Bell, Curie

Cândva, neamul românesc a avut oameni care nu s-au împăcat cu superficialitatea și monotonia unei vieți, căreia să nu îi ceară și să nu-i ofere nimic. După studii aprofundate, pe fondul unor minți tăioase și neastâmpărate, astfel de oameni au pus umărul la îmbogățirea științei și propășirea țării lor. Unul dintre ei a fost un strălucit savant, pe numele său, George (Gogu) Constantinescu. S-a născut pe 4 octombrie 1881 la Craiova și a fost fiul profesorului Gheorghe Constantinescu. A urmat cursurile liceale în oraşul natal, perioadă în care s-a remarcat prin cunoştinţe excepţionale de matematică şi deosebite aptitudini tehnice. Apoi, s-a înscris la Şcoala naţională de poduri şi şosele din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1904, ca şef de promoţie.

Gogu Constantinescu, genialul inginer român cu peste 100 de invenții brevetate

Devenit inginer constructor, și-a îndreptat atenția către construcţiile de beton armat realizate de Serviciul de studii şi construcţii condus la acea vreme de către inginerul Elie Radu. Între anii 1904 şi 1905, a elaborat o teorie originală de calcul pentru betonul armat în domeniul bolţilor încastrate. Era vremea în care tehnica folosirii acestui tip de material compozit se afla într-un stadiu incipient la nivel mondial.

Proiectant al mai multor poduri

Tânărul Constantinescu și-a pus în practică propriile teorii, făcând proiectele unui pod în arc peste râul Doftana, în 1905, și al altuia peste râul Jiu, în localitatea Lainici. Puțin după acestea, a proiectat şi executat, pentru Marea Expoziţie Națională de la Filaret (1906), primul pod de beton armat cu grinzi drepte, cu deschiderea de 16 metri, şi planşeele de beton armat de la Arenele Romane. În aceeași perioadă, împreună cu Tiberiu Eremia, inginerul a proiectat podurile de la Adjud, Răcătău, Roman şi Dolhasca, peste râul Siret. Tot el este autorul cărţii „Elemente de beton armat”, în care susținea că la acea vreme se efectua un calcul cu parametri încă „nesiguri”, mai ales în ceea ce priveşte „raportul dintre coeficienţii de elasticitate ai fierului şi betonului”.

Cât costă o cafea mică la Târgul de Crăciun din Piața Constituției. E...

Motivul pentru care avioanele nu zboară în linie dreaptă. De ce rutele lor...

Brevetat în Statele Unite

Eminentul inginer Gogu Constantinescu s-a remarcat datorită atenției și meticulozității cu care a examinat fiecare detaliu al proiectelor în care a fost implicat, iar preocupările privind studiul acestui material nu l-au părăsit niciodată. O dovadă în acest sens fiind brevetul pe care l-a înregistrat în 1954, în Statele Unite, privind betonul armat cu fibre de oţel.

Preocupat, în acelaşi timp, de problema transmiterii energiei prin vibraţii, Gogu Constantinescu a plecat în 1913 în America pentru a-şi realiza experienţele în domeniul vibraţiilor acustice. Aici l-a întâlnit pe ilustrul Thomas Alva Edison, care a apreciat mult partea practică a intereselor genialului roman. Din nefericire, nici în ţară, nici în State, nu şi-a putut realiza proiectele. Drept care, în anul 1916, la vârsta de 35 de ani, a ajuns în Anglia, cu speranța că va reuși să își poată experimenta ideile pe care le expusese până atunci îm mare parte doar în teorie, conform dosaresecrete.ro.

Teribila armă inventată

Inventatorul roman a pus la punct teoria sonicităţii, cu ajutorul căreia a realizat numeroase aplicații practice inovatoare, printre care mitraliera sincronizată care putea trage printre palele elicei ce se rotea, datorită căreia aviaţia engleză a reușit să obțină avantaje incontestabile în fața celei germane, în timpul Primului Război Mondial. După deblocarea secretului militar al invenţiei, inginerul a susţinut prima sa conferință pe această temă la Academia Română. Se întâmpla pe 14 noiembrie 1919.

Impunerea teoriei sonicităţii, adică transmiterea vibraţiilor prin fluide, a întâmpinat însă contestarea organismelor de brevetare. La Washington, aplicațiile care funcționau în Anglia, rafale de 2400 de gloanţe pe minut trase pe cale sonică, au fost declarate total absurde, iar autorul, ieșit din minți. Oficiul de brevete american a respins cererea lui și doar după ce câțiva membri ai Royal Society din Londra, printre care Lord Rayleigh, Sir J.J. Thomson și Sir Charles Parsons, au confirmat prin jurământ că ”au văzut funcţionând generatoare şi motoare sonice în care propagarea undelor în lichide era capabilă a transmite puteri considerabile de zeci de kw între un emiţător şi un receptor”

Astfel, în 1917, i-a fost acordat brevetul. Cele peste 100 de invenţii recunoscute oficial ale de inginerul român au fost ulterior grupate şi publicate în patru volume de Patent Office din Anglia.

Profesorul Matei Marinescu, fiul faimosului neurolog Gheorghe Marinescu, a spus despre cel care îi fusese profesor: „Opera lui Gogu Constantinescu ocupă în tehnică locul pe care operele lui Eminescu, unui George Enescu, unui Gheorghe Marinescu îl ocupă în literatură, muzică, respectiv în ştiinţă”.

O capodoperă a științei, sonicitatea

La întrebarea ce este sonicitatea?, Gogu Constantinescu a răspuns într-o conferință arătând că fenomenul este o ştiinţă nouă, „ştiinţa care se ocupă cu transmisiunea energiei mecanice prin vibraţiuni”, menţionând că muzicianul solist Enrico Caruso putea sparge un pahar de cristal cu anumite tonuri ale vocii sale. Fapt posibil unui număr foarte mic de oameni care ar putea reuși un astfel de experiment, pentru că nu toate vocile umane pot să emită tonalitățile și volumul în stare să conducă la rezonanţă. Mai mult, a menţionat cazul unei biserici din Transilvania, unde s-a întâmplat un fenomen similar, când s-a dat primul concert după ce se instalase o nouă orgă.

Decorat de guvernul britanic

Lucrarea sa fundamentală, „Theory of Sonies”, ce fusese publicată în anul 1918 de către Amiralitatea Britanică, a apărut în România doi ani mai târziu. Gogu Constantinescu a devenit preşedinte de onoare al Societăţii inginerilor civili din Anglia şi a fost decorat de guvernul acestui regat, fiind considerat, în 1926, unul dintre cei 17 mari savanți ai lumii moderne, alături de Einstein, Rutherford, Lord Kelvin, Graham Bell, Edison, J.J. Thomson sau Marie Curie.

Deşi descoperitor al energiei sonice, el a recunoscut meritele soţilor Curie şi al inginerului Langevin în problema sporirii numărului de vibraţii pe secundă ale sunetelor ce nu pot fi auzite. Piezoelectricitatea descoperită de aceştia a înlesnit aplicarea energiei sonice descoperite de conaţionalul nostru, deci a ultrasunetelor, în toate domeniile activităţii omeneşti.

Un gest de caritate pentru țara natală

Iubirea pentru ţara în care s-a născut sporea pe măsură ce întârzia să o revadă. N-a uitat-o în timpul calvarului românesc în Moldova din Primul Război Mondial, când a trimis câteva mii de lire sterline Crucii Roşii din Iaşi. Banii erau o parte din premiul oferit de Amiralitatea britanică pentru importanta sa invenţie: sincronizarea sonică între mitralieră şi elicea de avion.
S-a bucurat de stima şi amiciţia multor personalităţi române. Printre prietenii săi au fost mulţi ardeleni care făceau escală în casa lui din Londra în drum spre America sau spre alte colţuri ale lumii. Ca elev al liceului din Craiova, îl cunoscuse bine pe vestitul Badea Cârţan din Ardeal. În ceea ce priveşte stadiul actual al aplicaţiilor sonicităţii în medicină şi biologie, încă de la începutul cercetărilor sale, Constantinescu a prevăzut utilizarea sonicităţii în medicină, deopotrivă ca în tehnica inginerească. Sunt de notorietate discuţiile şi corespondenţa purtată în legătură cu aceste preocupări şi, de asemenea, convorbirile lui G. Constantinescu cu profesorul Gheorghe Marinescu.

Invențiile sale, valabile azi

În ultimii ani, aplicarea ultrasunetelor în medicină a luat proporţii de neanticipat. Ar fi de menționat folosirea lor la sterilizarea şi conservarea alimentelor şi medicamentelor, aparatura cu ultrasunete utilizată la diagnosticarea unui mare număr de maladii şi, în sfârşit, tratamentul cu ultrasunete care, asociat cu alte mijloace terapeutice, dă bune rezultate în multe afecțiuni. Energia sonică îşi găseşte aplicaţii în problemele de genetică, imunitate şi grefe de ţesuturi şi organe.

Savantul român s-a stins din viaţă pe 11 decembrie 1965 la Coniston, în Anglia, la vârsta de 84 de ani. Fostul său coleg, prof. dr. Iancu Jianu, spunea la dispariția sa: „Fiind coleg cu Gogu la liceu, în Craiova, l-am cunoscut ca pe un bun camarad; mai târziu, ca student la Politehnica din Bucureşti, s-a lipsit de bursă pentru a o ceda unui coleg foarte sărac şi foarte silitor. Ca inginer, lucra alături de muncitorii manuali, pe care îi cunoştea bine, ştia ce să le pretindă, la nevoie îi sfătuia şi îi ajuta băneşte. O deosebită atenţie avea faţă de tinerii destoinici”.