La 55 de ani inca mai sper ca bunul D-zeu imi va ingadui sa mai traiesc sa pot sa mai ajung la sfanta Biserica De la Manastirea Dragomireni, aflata la cativa km de satul in care locuiesc si unde mergeam mereu cu parintii de cand eram copila. Doresc sa pot merge periodic la tratamentele spitalului din Suceava sau sa-mi cumpar medicamentele necesare. Sunt in scaunul cu rotile de peste zece ani, din cauza unei interventii nefericite la coloana, sunt parasita de sot, fara parinti si unicul frate care au trecut prea repede in nefiinta, fara cei doi copii, care s-au pierdut in lumea larga, coplesiti de lipsuri, taxe si impozite. Platesc din pensie pe cineva care ma ingrijeste, iar cand primesc ziarele parcurg cu nerabdare paginile CANCAN-ului, publicatie cu de toate si despre toate cate se intampla. Am citit despre acest concurs, care este fara tragere la sorti si m-am gandit sa va scriu cu speranta ca cititorii vor vota povestea trista a vietii mele ca sa-mi aduca o raza de bucurie macar spre sfarsitul ei. Ma rog mereu la D-zeu pentru sanatate si liniste sufleteasca, binecuvantandu-i pe toti cei care inca mai pot intinde o mana de ajutor celor in suferinta. Daca va scriu altii mai napastuiti ca mine ajutati-i pe ei, de mine va avea grija D-zeu cat mai am de trait… Gavriliuc Stefania Comuna Mitocu Dragomireni Jud Suceava