De-a lungul a aproape 1.500 de ani, Biblia a fost redactată de zeci de autori, fiecare contribuind la crearea uneia dintre cele mai influente colecții de texte din istoria umanității. Această compilație de scrieri, venerată de milioane de oameni, a evoluat treptat, reflectând atât influențele culturale și religioase ale epocilor în care a fost scrisă, cât și complexitatea tradițiilor transmise de-a lungul generațiilor.
Vechiul Testament, cunoscut și sub numele de Biblia Ebraică, s-a conturat între anii 1200 î.Hr. și primul secol î.Hr., fiind definitivat într-o formă apropiată celei actuale în perioada secolelor VI-V î.Hr. Pe de altă parte, Noul Testament a fost redactat mult mai rapid, în decursul unui singur secol, între anii 50 și 100 d.Hr.
Diversele cărți ale Bibliei au fost atribuite unor figuri proeminente, însă studiile moderne sugerează că multe dintre ele sunt rezultatul contribuției mai multor autori. Spre exemplu, Geneza și Exodul, considerate în mod tradițional opere ale lui Moise, sunt astăzi văzute ca fiind compilate din multiple surse.
Evangheliile atribuite lui Matei, Marcu, Luca și Ioan au fost scrise inițial anonim, iar identitatea autorilor a fost stabilită ulterior de Biserică. Totodată, unele texte, precum Cântarea Cântărilor sau anumite epistole pauline, sunt suspectate a fi scrise sub pseudonim, în timp ce Psalmii, asociați regelui David, par să fi avut mai mulți autori de-a lungul timpului.
Textele originale ale Bibliei au fost redactate în trei limbi principale: ebraică, aramaică și greacă. În Evul Mediu, prima traducere integrală în limba engleză a fost realizată în secolul al XIV-lea de John Wycliffe, bazându-se pe Vulgata latină. Totuși, cea mai semnificativă traducere timpurie direct din ebraică și greacă a fost realizată de William Tyndale în 1526, acesta fiind ulterior executat pentru erezie. Ulterior, diverse versiuni au apărut, culminând cu faimoasa Biblie a regelui Iacob din 1611, considerată și astăzi un reper în traducerile biblice.
Structura Bibliei creștine este organizată în două mari părți: Vechiul Testament, moștenit din tradiția iudaică, și Noul Testament, care cuprinde relatări despre viața lui Iisus și scrisorile apostolilor. Pe lângă acestea, anumite tradiții religioase, precum cea catolică și cea ortodoxă, includ și scrieri apocrife, care nu sunt acceptate de toate confesiunile. Noul Testament, format din patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, 21 de epistole și Apocalipsa, a devenit un punct central pentru doctrina creștină, având un impact de necontestat asupra istoriei și culturii mondiale.
Citește și: DOVADA CLARĂ CĂ DUMNEZEU EXISTĂ! SINGURUL LUCRU CARE A RĂMAS INTACT ÎN INCENDIUL DIN PREUTEȘTI, SUCEAVA