În fiecare an, pe 26 octombrie, credincioșii ortodocși din România celebrează sărbătoarea cu cruce roșie a Sfântului Dumitru, un moment important în calendarul religios și în ritmul tradițiilor populare. Această zi marchează, în mod simbolic, încheierea ciclului agricol și pregătirea oamenilor pentru sezonul rece, fiind însoțită de numeroase obiceiuri și superstiții moștenite din generație în generație.
Sfântul Dumitru, cunoscut și sub titulatura de Izvorâtorul de Mir, a trăit în secolul al III-lea, în orașul Tesalonic. Provenind dintr-o familie nobilă, a ales să-și dedice viața credinței creștine și a îndeplinit funcția de conducător militar al orașului, apărând comunitatea și religia chiar și în perioadele de persecuții. După ce a fost întemnițat pentru credința sa, Sfântul Dumitru a continuat să predice și, conform tradiției, din mormântul său a izvorât mir. Astăzi, moaștele sale se păstrează în Catedrala din Tesalonic și atrag anual numeroși pelerini.
Ziua de Sfântul Dumitru este considerată, în folclor, un barometru al iernii. Tradiția populară spune că starea vremii în această zi prefigurează cât de aspră sau blândă va fi iarna. O zi senină și caldă sugerează o iarnă blândă, în timp ce o zi rece sau furtunoasă prevesteste geruri și zăpezi grele. Observațiile nocturne completează previziunile: luna plină într-un cer senin anunță o iarnă liniștită, în timp ce cerul noros sau luna nouă indică o iarnă apropiată și scurtă.
Un alt element central al sărbătorii îl reprezintă focurile tradiționale, numite în popor „Focurile lui Sâmedru”. Aceste ruguri erau aprinse în noaptea de 26 octombrie pentru a proteja gospodăriile și culturile de spiritele rele și pentru a aduce noroc și belșug în familie. Aprinderea focurilor, ritualul pomenilor și oferirea de daruri pentru sufletele celor trecuți în neființă sunt obiceiuri ce păstrează vie legătura între comunitate și spiritualitate.
Sfântul Dumitru este, de asemenea, considerat protector al animalelor sălbatice, în special al lupilor. În tradiția populară, se spune că în această perioadă animalele capătă puteri speciale, iar respectarea sărbătorii era văzută ca o formă de protecție împotriva pericolelor naturii. În gospodării, oamenii evitau atingerea obiectelor ascuțite în această zi, pentru a nu aduce ghinion sau nenorociri.
Pe lângă ritualurile religioase și obiceiurile populare, ziua de Sfântul Dumitru servește ca un moment de reflecție și pregătire pentru perioada rece a anului. În multe comunități rurale, oamenii se asigură că proviziile sunt suficiente, animalele sunt îngrijite și locuințele pregătite pentru iarnă. Astfel, sărbătoarea îmbină dimensiunea spirituală cu cea practică, arătând modul în care tradițiile religioase și obiceiurile populare s-au influențat reciproc de-a lungul secolelor.