Nici nu încape discuție că primele portocale din istorie nu aveau culoarea portocalie pe care o asociem astăzi cu acest fruct. De fapt, ele erau verzi, chiar și atunci când erau complet coapte. Povestea portocalei este una fascinantă, care îmbină climatul, istoria comerțului, limbajul și chiar marketingul modern. Iar ceea ce credem că „știm” despre culoarea portocalelor este, în mare parte, o convenție culturală.
Portocalele își au originea în Asia de Sud-Est, în special în zonele care corespund astăzi Vietnamului, Thailandei, sudului Chinei și Indiei. Primele soiuri cultivate de oameni erau hibride naturale între pomelo și mandarină. Climatul din aceste regiuni este tropical, cu temperaturi ridicate pe tot parcursul anului.
În acest tip de climă, portocalele rămân verzi chiar și când sunt complet coapte. Motivul este simplu: lipsa diferențelor mari de temperatură dintre zi și noapte face ca clorofila din coajă să nu se degradeze. Cu alte cuvinte, fructul este dulce și copt la interior, dar verde la exterior.
Acest lucru nu este doar o curiozitate istorică. Și în prezent, în multe țări tropicale, portocalele se vând verzi. În Vietnam, Thailanda, Brazilia sau Mexic, o portocală verde este un semn de prospețime, nu de necoacere. Gustul este perfect matur, uneori chiar mai dulce decât al portocalelor „clasice” din Europa.
Ideea că o portocală trebuie să fie portocalie este, de fapt, una europeană.
Culoarea portocalie apare atunci când portocalele cresc în climate mai reci sau temperate. Temperaturile mai scăzute, mai ales noaptea, duc la degradarea clorofilei din coajă. Pe măsură ce verdele dispare, ies la suprafață pigmenții portocalii (carotenoizii).
Așadar, culoarea portocalie nu este un indicator al coacerii, ci al climei.
Un alt detaliu fascinant este legat de limbaj. Mult timp, în Europa nu a existat un cuvânt distinct pentru culoarea portocalie. Era considerată o variantă de galben sau roșu. Abia după ce portocalele au devenit populare, prin intermediul comercianților arabi și apoi portughezi, oamenii au început să folosească numele fructului pentru a descrie culoarea.
Cu alte cuvinte, fructul a dat numele culorii, nu culoarea fructului.
În secolul XX, odată cu dezvoltarea comerțului global, producătorii au observat un lucru clar: consumatorii din Europa și America asociau culoarea portocalie cu ideea de fruct copt și de calitate. Portocalele verzi erau percepute ca fiind crude, chiar dacă nu erau.
Pentru a satisface această așteptare, portocalele sunt adesea: depozitate la temperaturi scăzute pentru a-și schimba culoarea, tratate legal cu etilenă, un gaz natural care accelerează pierderea clorofilei din coajă. Important de știut este că gustul și valoarea nutritivă a portocalelor nu se schimbă.
Dacă vezi o portocală verde, nu înseamnă că este necoaptă. În multe cazuri, poate fi la fel de dulce sau chiar mai aromată decât una perfect portocalie. Culoarea este, de cele mai multe ori, o chestiune de climă și de percepție culturală, nu de calitate.
Portocalele nu au fost portocalii la început. Au fost verzi, au rămas verzi în tropice și au devenit portocalii doar atunci când au ajuns în climate mai reci. Culoarea portocalie este rezultatul mediului, al istoriei și al preferințelor umane, nu un semn universal al coacerii. Data viitoare când decojești o portocală, amintește-ți că în spatele gustului dulce se află o poveste mult mai complexă decât pare la prima vedere.
CITEȘTE ȘI: Tu știi câte fusuri orare traversează Expresul Trans-Siberian? CANCAN.RO îți spune totul despre călătorie