Tunelurile groazei din Iasi

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

ISTORIE. In zona Palatului Culturii din Iasi mai exista, inca, galerii din vremurile stravechi Foto: Razvan Mateescu SUBTERANE. Locanta „Bolta Rece” in pivnita careia exista un „nod rutier” al tunelurilor iesene Iasi. Cunoscut drept orasul celor 7 coline, ascunde in maruntaiele lui o istorie fascinanta Razvan Mateescu Localitatea este construita pe o retea subterana de peste 1.000 de tuneluri, care in vechime aveau utilitati dintre cele mai diverse, de la evacuare in caz de pericol, „frigider” pentru alimente si loc de tortura pentru nelegiuiti sau tradatori ai puterii. O legenda spune ca aici exista un al doilea oras care isi traia viata in adancuri. Una dintre galeriile importante pornea din dreptul celebrei carciumi Bolta Rece, a carei pivnita era sapata la 15 metri adancime. Din ea porneau numeroase alte culoare. In centrul istoric, de la Palatul Culturii spre strazile Anastasie Panu si Elena Doamna, exista si azi numeroase tuneluri. Entuziastii cred ca ele ar putea fi exploatate turistic. Multe au fost distruse, insa, cu ocazia lucrarilor de canalizare. Batranii isi amintesc de la mosii si stramosii lor ca, pe vremuri, pivnitele erau la mare pret. Saparea acestora putea sa valoreze mai mult decat casa in sine. In 1982, cateva astfel de beciuri au fost descoperite in apropierea Mitropoliei. In timpul invaziilor tataresti din secolul al XVII-lea ele reprezentau ascunzatori ideale, mai ales ca paganii aveau mare teama de spatii inchise, fiind obisnuiti sa traiasca in stepa. Beciurile vecinilor comunicau intre ele si se putea ajunge pana la marginea orasului. Pentru boieri, pivnitele, unde temperatura nu depasea 4 grade tot timpul anului, erau un spatiu de degustare a vinului si de conversatie cu amicii, pe timp de canicula. Puteau sa aiba chiar doua sau trei niveluri in pamant. Cronicile amintesc de torturile la care erau supusi detinutii in primele decenii ale secolului al XIX-lea in temnitele subterane de langa Curtea Domneasca. In 1940 beciurile din centrul vechi au fost inventariate pentru a fi folosite ca adaposturi impotriva bombardamentelor, fiind identificate peste 1.000.