Într-un colț liniștit al Moldovei, în apropiere de satul Rîșești din comuna Drânceni, județul Vaslui, se află o movilă care pare la prima vedere o simplă ridicătură de pământ. Și totuși, Movila Răbâia a devenit sursă de fascinație, legende și teorii ce se întind între mit, istorie și mister. Cu o formă conică aproape perfectă și dimensiuni impresionante pentru zonă, „dealul” nu pare să fie doar un peisaj al naturii.
Movila Răbâia, cu o bază de aproximativ 150 de metri, este considerată de unii cercetători un tumul străvechi, ridicat artificial. Deși timpul a șters urmele exacte ale trecutului, legendele locale s-au încăpățânat să supraviețuiască. Una dintre cele mai cunoscute vorbește despre o prințesă tătară pe nume Raba, ucisă de propriul tată, un han războinic, în urma unei tragedii rămase neelucidate.
Conform legendei consemnate de episcopul Melchisedec în „Cronica Hușilor”, hanul, doborât de durere după moartea fiicei sale, ar fi ordonat ridicarea unei movile imense, menite să-i păstreze amintirea vie și să-i poarte numele. Astfel ar fi apărut Movila Răbâia.
O versiune alternativă, ceva mai dură, plasează originea movilei în epoca scitică. Potrivit acesteia, un rege pe nume Tahtazur ar fi capturat o prințesă getă, fiica unui anume Băla. Impresionat fie de cruzimea ei, fie de curajul arătat, regele ar fi hotărât să o execute, iar soldații săi ar fi ridicat movilă într-o singură noapte, ca un mormânt ritualic. Deși lipsită de dovezi concrete, această variantă leagă movila de migrațiile din stepa pontică.
Scriitorul V. Al. Enache nota în 1912 relatările bătrânilor din zonă, care vorbeau despre o domniță frumoasă și demnă, îngropată pe un jilț de piatră, între două boloboace pline cu galbeni. Se spune că „dacă bați cu ceva greu la baza movilei, se aud ecouri goale, ca și cum înăuntru ar fi o sală”. Unii jurau că în copilărie găseau oase, cioburi și arme, iar alții povesteau despre muncitori care ar fi fost opriți de o forță necunoscută, ce le-ar fi tulburat mintea.
Ce spun cercetările?
Primele încercări de cercetare serioasă au avut loc în 1876, când maiorul Mihail C. Cerchez a tăiat o secțiune din movilă. A descoperit câteva fragmente de oase, cioburi și urme de silitră, suficiente pentru a susține că este o construcție umană, dar insuficiente pentru a-i clarifica istoria. În anii următori, arheologi și istorici au mai găsit vârfuri de săgeți, pietre așezate geometric și indicii ale unor gropi funerare.
Au existat voci care au susținut că aici s-ar fi fabricat praf de pușcă sau că zona a fost folosită ca punct de observație. Totuși, forma movilei și materialele descoperite conduc mai degrabă spre o funcție ritualică sau funerară.
Astăzi, Movila Răbâia rămâne înconjurată de întrebări. Este o relicvă a unei civilizații pierdute? Mormântul unei prințese? Sau doar un deal cu povești frumoase? Până când cercetările nu vor oferi un răspuns clar, mobilă va rămâne… o enigmă moldovenească pe care mulți o consideră mai mult decât pământ.
CITEȘTE ȘI: A fost găsit al optulea continent de pe Terra. Unde se află, de fapt