Organizația Mondială a Sănătății (OMS) trage un semnal de alarmă cu privire la răspândirea accelerată a virusului chikungunya, o infecție transmisă prin înțepătura țânțarilor din genul Aedes, în special Aedes albopictus, cunoscut și sub numele de țânțarul-tigru. Peste 5,6 miliarde de persoane din 119 țări se află în prezent în zone considerate cu risc de transmitere a virusului, inclusiv state din Europa.
Chikungunya este o boală virală care se manifestă prin febră mare, dureri articulare intense și, în unele cazuri, complicații ce pot duce la dizabilități persistente. Deși simptomele sunt adesea confundate cu cele ale altor infecții virale, boala are un impact semnificativ asupra calității vieții și poate afecta persoanele infectate pe termen lung. În lipsa unui tratament antiviral specific sau a unui vaccin aprobat, măsurile de prevenție rămân singura formă eficientă de protecție.
Virusul a fost identificat pentru prima dată în Africa în anii 1950, dar s-a extins rapid în ultimele decenii către Asia, America de Sud și regiunile insulare ale Oceanului Indian. După un val major de infectări în perioada 2004–2005, noile date arată o revenire îngrijorătoare, cu o extindere a cazurilor către Europa continentală.
În ultimele luni, în Franța s-au înregistrat sute de cazuri importate, dar și mai grav este faptul că au apărut focare de transmitere locală, ceea ce indică prezența activă a virusului în țânțarii din zonă. Italia a raportat de asemenea cazuri recente. Aceste semnale indică faptul că virusul se adaptează rapid la noile condiții climatice și geografice, facilitând răspândirea sa în zone unde anterior nu era întâlnit.
Țânțarii Aedes, vectorii principali ai virusului, sunt deja prezenți în multe regiuni europene, inclusiv în sudul Franței, Italia, Spania și chiar unele zone din Balcani. Schimbările climatice și creșterea temperaturilor favorizează supraviețuirea și multiplicarea acestor insecte, crescând astfel riscul de transmitere a bolii.
Autoritățile sanitare recomandă populației măsuri de protecție individuală, precum utilizarea plaselor de țânțari, purtarea hainelor care acoperă pielea și evitarea zonelor cu vegetație deasă sau cu apă stătătoare, unde țânțarii își depun ouăle. De asemenea, monitorizarea atentă a cazurilor și controlul vectorilor reprezintă priorități esențiale pentru prevenirea izbucnirii unor focare majore.