Virusul West Nile. Simptome și metode de prevenție

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Primul caz de infecție cu virusul West Nile confirmat în țara noastră a fost la finalul lunii iunie 2018, la Iași. O persoană a fost mușcată de un țânțar, iar astfel a fost infectată cu acest virus. Mai jos vă oferim mai multe informații despre acest tip de virus, ce simptome are infecția cu virusul West Nile și ce prin ce metode putem preveni. (Citește și: Ministerul Sănătăţii, anunț îngrijorător: 12 cazuri noi de infecție cu West Nile)

Ce este virusul West Nile

O mușcătură de țânțar se poate transforma în ceva mult mai grav dacă te infectează cu virusul West Nile (abreviat WNV). Țânțarii transmit acest virus prin înțeparea unei păsări deja infectate, iar apoi prin înțeparea unei persoane. Cu toate acestea, nu toți oamenii muscați de țânțari infectați dezvoltă complicatții de tipul infecției cu West Nile.

Majoritatea infecțiilor cauzate de virusul West Nile au loc în sezonul cald, când țânțarii sunt activi mai mult ca în oricare alt moment din an. Perioada de incubație, adică perioada cuprinsă între momentul în care o persoană este mușcată de un țânțar infectat și momentul când apar semnele și simptomele infecției, variază de la două până la paisprezece zile. (Citește și: Virusul West Nile. Ce este și care sunt simptomele)

Cum se transmite virusul West Nile

De regulă, virusul West Nile se transmite la oameni și la animale prin intermediul țânțarilor infectați. Transmiterea virusului West Nile de la un om la altul poate avea loc prin intermediul substanțelor de origine umană: transfuzii de sânge și de componențe ale sângelui sau transplantul de țesuturi, celule sau organe de la un donator infectat cu virusul West Nile.

Într-un număr foarte mic de cazuri, virusul West Nile s-a putut răspândi și:

• prin expunerea persoanelor care lucrează într-un laborator

• prin transfuzii de sânge și prin donarea de organe

• de la mama la bebeluș, în timpul sarcinii, în timpul nașterii sau în perioada de alăptare.

Care sunt simptomele virusului West Nile

Dacă o persoană are în organism virusul West Nile, de regulă va prezenta primele simptome ale infecției în interval de 3 pana la 14 zile de la mușcătura de țânțar. Simptomele infecției pot varia ca severitate.

Simptomele severe ale infecției cu virusul West Nile pot fi: febra, confuzi, convulsii, slăbiciune musculară, pierderea vederii, amorțeală, paralizie, comă. (Citește și: Virusul West Nile face încă 5 victime în ultima săptămână! Cele mai multe decese s-au înregistrat în București)

O infecție gravă poate dura mai multe săptămâni. În cazuri rare, o infecție severă poate cauza leziuni permanente ale creierului. O infecție usoară, de regulă, nu durează atât de mult.

Formele ușoare ale infecției cu virusul West Nile pot fi confundate cu gripa. Simptomele includ: febră. dureri de cap, dureri in tot corpul, greață, vărsături, ganglioni limfatici umflați, erupții pe zona pieptului, pe abdomen sau spate.

La majoritatea oamenilor, nu apar simptome. Cam 8 din 10 persoane infectate cu virusul West Nile nu vor dezvolta niciun fel de simptome, potrivit CDC. La unii pacienți, apare febra. Aproximativ unul din 5 oameni infectați dezvoltă febră, însoțită de alte simptome: dureri de cap, dureri prin tot corpul, dureri articulare, vărsături, diaree, erupție cutanată. Stările de oboseală și de slăbiciune pot dura săptămâni sau luni.

La un număr mic de persoane pot să apară simptome grave. Aproximativ unul din 150 de oameni care sunt infectați cu virusul West Nile dezvoltă o boală severă, care îi afectează sistemul nervos central, cum ar fi encefalita (inflamația creierului) sau meningita (inflamația membranelor care acoperă creierul și măduva spinării).

Simptomele infecției grave includ: febră mare, dureri de cap, rigiditatea / înțepenirea gâtului, dezorientare, comă, tremur, convulsii, slăbiciune musculară, pierderea vederii, amorțeală și paralizie.

Cum poți preveni infecția cu virusul West Nile

Cea mai eficientă modalitate pentru a preveni infecția cauzată de virusul West Nile este să se evite mușcăturile de țânțar. Să nu uităm că țânțarii pot să provoace disconfort atât ziua, cât și noaptea. Este important, așadar, să ținem cont de câteva măsuri care ne ajută să ne protejăm pielea de țânțari și să prevenim o posibilă infecție cu virusul West Nile.

În prezent, nu există un vaccin disponibil care să ne protejeze împotriva virusului West Nile. Oamenii nu pot transmite boala, așa că cea mai bună prevenție este să evităm mușcăturile de țânțari. Este important să avem în vedere câteva lucruri, pentru a evita mușcăturile țânțarilor:

• Hainele – pielea trebuie acoperită cât mai bine, cu bluze cu mâneci lungi și cu pantaloni lungi, cu șosete înalte.

• Produsele contra țânțarilor – Este bine să folosești, atunci când petreci mai mult timp afară, în sezonul cald, un produs repelent, cu acțiune contra țâțarilor.

• Plase și uși de protecție, care nu permit țânțarilor să pătrundă în casă – Este important să ai atât la uși, cât și la ferestre plase de protecție. Totodată, căruțul sau pătuțul copilului sau bebelușului poate fi acoperit cu o pânză subțire, care să îl protejeze pe cel mic de țânțari. Important este ca aceasta să nu aibă găuri mari.

• Evită săpunurile foarte aromate și parfumurile puternice, pentru ca acestea pot atrage țânțarii.

• Alege cu atenție momentul zilei când petreci timp afară. Nu uita că țânțarii sunt în număr mare în special la răsărit și la apus.

• Apa statută din unele bălți – Reține că dacă ai locuri în care apa stagnează, în jurul locuinței tale și în curte, acestea sunt un mediu propice în care țânțarii se înmulțesc în voie.

Tratamentul virusului West Nile

Deoarece este o afecțiune virala, virusul West Nile nu are un leac, însă pacientului i se pot da calmante ori alte medicamente fără prescripție medicală, precum ibuprofenul sau aspirina, pentru a calma simptomele infecției cu acest virus (durerile musculare și durerile de cap). (Citește și: A murit la spital! Avea 75 de ani și era diagnosticată cu virusul West Nile)

Dacă pacientul are creierul inflamat și umflat sau prezină alte simptome grave, medicul îi poate administra lichide intravenoase și medicamente pe cale intravenoasă, pentru a reduce riscul unor infecții.

Alte potențiale tratamente care sunt cercetate pentru encefalită asociată cu virusul West Nile includ: un tip de imunoglobulină administrată intravenos, un anticorp special pentru virusul West Nile și medicamentele din clasa corticosteroizilor.

Recuperarea, în cazul în care infectția cu virusul West Nile provoacă o boala gravă, ar putea dura mai multe săptămâni sau luni. Unele efecte la nivelul sistemului nervos central ar putea fi permanente.

Majoritatea pacienților se recuperează complet, fără tratament medical. În unele cazuri, tratamentele medicamentoase, eliberate fara prescripție medicală, pot ajuta în calmarea simptomelor.

Simptomele grave vor necesita spitalizarea pacientului și un tratament suplimentar, care să ajute organismul să lupte cu infecția cauzată de virusul West Nile, cum ar fi aparatele care ajută pacientul să respire și administrarea intravenoasă a lichidelor.