DGIPI, gaina cu oua de aur a Internelor

Directia Generala de Informatii si Protectie Informativa (DGIPI), alias "Doi si un sfert" reprezinta, probabil, cea mai ravnita structura de informatii a momentului. Motivul e acela ca, spre deosebire de SRI, DGIPI nu e controlata de parlament, ci doar de un Corp de Control ministerial, adica apa de ploaie. In plus, actiunile pe linie de ordine publica si siguranta ofera DGIPI acoperire pentru aproape orice, spre deosebire de SRI, care e limitat, teoretic, la actiuni in contra sigurantei nationale. In anul electoral 2009, PSD se lupta pentru a avea controlul serviciului, in timp ce PD-L vizeaza exact contrariul. Exista informatii ca lideri marcanti ai PSD ar fi promis partenerilor de guvernare numirea unui om agreat de ei la sefia serviciului, in schimbul obtinerii MAI, vizat initial de PD-L. Altii, insa, precum Vanghelie, refuza sa dea curs presupusei intelegeri si propun nume precum Bogdan Georgescu. Fostul ministru, Gabriel Oprea, a incercat numirea unui om al PD-L, in persoana lui Virgil Ardelean si s-a "ars" cu reactia propriilor colegi. Confruntat cu aceeasi problema, Liviu Dragnea a ales sa plece, ca sa nu pice la mijloc intre cele doua forte politice, el neavand curajul, din informatiile noastre, nici macar sa ii trimita oficial lui Boc propunerile PSD pentru DGIPI. Marea problema nu este cine va fi noul ministru - la aceasta ora probabil numele lui e cunoscut - ci care va fi noul sef al DGIPI. Unul care fie va declansa un scandal monstru intre PSD si PD-L, fie va reusi performanta sa fie agreat de ambele tabere, lucru greu de crezut, totusi. Un nume care ar avea sanse sa fie agreat de Basescu, dar si de multi grei ai PSD ar putea fi Ilie Botos, care a fost vehiculat recent ca posibil adjunct al lui Ardelean, dar, dupa demiterea acestuia, a fost promovat discret ca adjunct la sefia Directiei Generale de Informatii a Armatei. Desigur, nu ar fi o problema ca Botos (agreat si de americani) sa fie extras de la Armata in favoarea MAI, daca greii PSD se pun de acord. Sigur e, insa, ca batalia pentru "Doi si un sfert" e mai apriga decat cea pentru intreg ministerul, in ansamblu, iar invingatorul e greu de intrevazut, deocamdata.