Ionuţ Negoiţă a petrecut Paştele în Israel, cu surorile şi cumnaţii săi

Ionuţ Negoiţă ne-a mărturisit că, încă din copilărie a fost educat în spiritil Bibliei şi a învăţăturilor Cărţii Sfinte, astfel că şi-a dorit foarte mult să vadă în realitate acele locuri. Acest prilej a venit recent, când, împreună cu surorile şi cumnaţii săi, el a vizitat de Paşti Ţara Sfântă.

"Am ales perioada sărbătorilor, pentru că aceasta are o semnificaţie deosebită din punct de vedere religios şi emoţional. Îmi doream excursia de foarte mult timp, îmi doream să vizitez Israelul şi Ierusalimul, având în vedere că o bună parte din cele scrise în Biblie se bazează pe istoria acestei regiuni", ne-a spus omul de afaceri.

El ne-a mărturisit că, deşi i-a fost greu, a decis să-şi lase copiii acasă, mai ales că programul vizitei sale în Israel era foarte încărcat. "Nu am luat copiii cu mine, deoarece programul de vizitare a fost intens şi extenuant, iar locurile şi informaţiile erau dificil de asimilat pentru vârsta lor. Copiii mei au petrecut Paştele la ţară, cu bunicii lor. La întoarcere le-am adus cadouri. Printre altele, Harry a primit o cămilă, iar Ingrid, un căţeluş", ne-a spus Ionuţ Negoiţă. Şi cum cunoaşterea unei ţări se face inclusiv prin arta culinară, omul de afaceri a mâncat de Paşti câteva preparate locale, printre care salată de humus, salată de verdeţuri amare, şerbet de curmale şi azimă, preparate care l-au surprins plăcut. Evident că, aflându-se în Israel de Paşti, Ionuţ Negoiţă nu a mai putut savura nici pască, nici cozonac, şi nici măcar ouă roşii, aşa cum obişnuise ani la rând. Pe de altă parte, el s-a arătat impresionat atât de ambiţia poporului evreu, cât şi de toleranţa extraordinară între religii, la Ierusalim.

"Au reuşit să renască aşa cum se spune „din cenuşă într-un pustiu", fără resurse naturale, comparativ cu alte ţări. Acest fapt mi-a demonstrat determinarea poporului evreu, ambiţia acestuia şi reuşita unui proiect comun. De asemenea, am remarcat diversitatea religioasă.

Într-un spaţiu relativ mic am întâlnit moschei lângă biserici ortodoxe sau reformate. Iată un exemplu de tolerenţă religioasă ce ar putea reprezenta punctul de plecare pentru alte ţări din Orientul Mijlociu, dar şi din alte state ale lumii", a remarcat Ionuţ Negoiţă. El ne-a mărturisită că, totuşi, are un regret. „Nu am ajuns până lângă Zidul Plângerii, deşi îmi propusesem, pentru că erau mii de oameni care stăteau la coadă ceea ce însemna multe ore de aşteptat, iar programul excursiei ne-a impus un timp limitat. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că ceea ce am descoperit în Israel m-a surprins prin inedit, venind în acelaşi timp în întâmpinarea aşteptărilor mele", ne-a mai spus Ionuţ Negoiţă.