O angajată și-a pierdut serviciul după ce a părăsit temporar postul pentru a merge să-și cumpere o cafea, fără să consemneze această întrerupere a activității. Firma a considerat că timpul respectiv a fost utilizat necorespunzător și a decis încetarea contractului de muncă.
O salariată din departamentul de întreținere a pontat începutul programului, însă după sosirea la serviciu a petrecut o perioadă de timp la o pauză înainte de a-și începe activitatea.
Pentru că această întrerupere nu a fost consemnată în evidențele de lucru, iar angajata nu a recunoscut imediat situația, angajatorul a considerat că a fost raportat în mod incorect timpul de muncă. Litigiul a ajuns în instanță, care a apreciat că poziția angajatorului era justificată.
În speță, nu consumul de cafea a fost considerat problematic, ci faptul că perioada respectivă a rămas evidențiată în sistemul de pontaj ca timp efectiv lucrat. O pauză neînregistrată corespunzător în timpul programului poate genera efecte juridice din perspectiva dreptului muncii.
O decizie pronunțată de Tribunalul Regional de Muncă Hamm ilustrează modul în care astfel de situații pot fi analizate și sancționate.
Potrivit concluziilor instanței, angajata și-a întrerupt activitatea pentru aproximativ zece minute. Acest interval a fost înregistrat în continuare în sistem ca timp de lucru efectiv.

Atunci când a fost întrebată de angajator despre cele întâmplate, salariata a susținut inițial că nu părăsise incinta. Ulterior, aceasta a admis că se deplasase la o cafenea în timpul programului. În urma clarificării situației, angajatorul a decis încetarea raporturilor de muncă prin concediere.
Salariata a atacat în instanță decizia de concediere, însă demersul său nu a avut succes. Atât prima instanță, cât și Tribunalul Regional de Muncă Hamm au considerat că măsura dispusă de angajator a fost justificată. Judecătorii au apreciat că angajata a înregistrat în mod conștient ca timp de lucru o perioadă în care nu își desfășura activitatea, calificând situația drept o utilizare necorespunzătoare a timpului de muncă.
Instanța a acordat o importanță deosebită și faptului că, la început, aceasta a negat cele întâmplate. Femeia a recunoscut doar după ce i-au fost prezentate dovezile. În evaluarea judecătorilor, nu a fost vorba despre o eroare accidentală sau despre o neglijență minoră, ci despre o conduită care a afectat serios relația de încredere ce trebuie să existe între angajat și angajator.
CITEȘTE ȘI: Peste 3.000 de angajați dați afară din administrația locală într-un județ din România
Val de concedieri în două companii uriașe din România. Angajații pot pleca cu salarii compensatorii