Slujba tacerii la biserica surdo-mutilor

PRELEGERE. Preotul Florin Iorga a invatat limbajul special al surdo-mutilor pentru a-si putea tine slujbele RUGACIUNE. Enoriasii surdo-muti raspund preotului prin aceleasi semne Liniste. Ei sunt cei care, pentru a auzi cuvantul Domnului, aveau nevoie de un interpret Razvan Bica, Eduard Neagu Ei sunt cei care din vorbele preotului candva nu intelegeau nimic. Astazi, gratie muncii si stradaniei preotului Onu Constantin, ei, comunitatea surdo-mutilor din Pitesti, „aud” vorbele Domnului in fiecare duminica, la slujba tinuta in limbajul semnelor, in micuta Biserica Sf. Grigorie Palama din Pitesti. Cladirea din curtea Bisericii Mavrodolu din Pitesti in care se afla micuta biserica Sf. Grigorie Palama este o cladire sociala, o fosta cantina. Inauntru, peretii sunt pictati cu chipuri de sfinti, iar in zona altarului se afla doar o cruce mare si o masa. La inceputul slujbei, in jurul orei 09.30, inauntru se afla un barbat si doua femei, toti trei trecuti de prima tinerete. Preotul paroh, Iorga Florin, ridica bratele si imediat slujba incepe. In dreapta preotului, in strana, in fata unui pupitru sta un tanar pe nume Catalin. Din cand in cand, preotul se opreste, iar Catalin isi ridica pumnii stransi cu degetele mari spre cer, duce apoi aratatorul la inima descriind un cerc, apoi impreuneaza aratatorul cu mijlociul si isi roteste mana in fata sa. Citind mai mult pe buze, ne dam seama ca gesturile sale inseamna: „Doamne, miluieste-ne pre noi!” Credinciosii imita intocmai gesturile tanarului. Singurele zgomote sunt fosnetele hainelor preotului care gesticuleaza din spatele mesei si sfaraitul lumanarilor. Din cand in cand, vocea puternica a preotului din Biserica Mavrodolu din apropiere ne creeaza impresia ca asistam la o slujba play-back: cuvintele preotului Iorga par a nu se potrivi deloc cu „coloana sonora” de afara. In timpul slujbei, mai apar alte patru persoane cu deficiente de auz si vorbit: trei femei si un tanar elegant si cu telefon mobil atarnat de curea. Dupa mai bine de doua ore, slujba se incheie cu o predica finala a parintelui Iorga pentru cei prezenti. La sfarsit, toti duc la piept mana dreapta cu pumnul strans si degetul mare indreptat spre cer apoi o coboara pe palma stanga: „Amin”.

Corul surdo-mutilor

Dupa slujba aflam de la parohul Florin Iorga ca exista si un cor pentru cei cu deficiente de auz si de vorbire: „Cei din corul Effatta sunt studenti, iar acum sunt in vacanta, dar, de obicei in fiecare Duminica, sunt la biserica. Exista o coloana sonora, iar pe fondul ei, tinerii folosesc limbajul mimico-gestual”. Parintele Onu Constantin, cruciatul acestei noi metode de oficializare a slujbei ne spune cum a inceput totul: „Biserica Ortodoxa Romana, odata cu anul 1996, a inceput un apostolat, vestirea Evangheliei prin semne pentru prima data in istoria Bisericii Romane. In Grecia nu exista asa ceva, iar in Rusia au fost doar cateva incercari. Cu ajutorul bunului Dumnezeu si al Prea Sfintitului Parinte Calinic, Episcop al Argesului si Muscelului, am reusit ca aceasta noua metoda sa fie inclusa in cadrul unor seminarii si facultati teologice din tara”.