Un postas e recunoscut ca unul dintre marii versificatori

PSEUDONIM. Poetul giulestean si-a ales pseudonimul „George Tei” de la copacul aflat sub ferestrele apartamentului sau SLUJBA. Ion Gheorghe lucreaza din ?69 la Posta, unde triaza corespondenta, iar in pauze scrie rondeluri Apreciere. Ion Gheorghe a primit titlul de cel mai bun rondelist de la specialistii in filologie Razvan Mateescu La Centrul de tranzit al Postei Romane din Calea Giulesti, printre mii de plicuri si colete ce urmeaza sa fie expediate catre destinatarii din toate colturile tarii poate fi intalnit zilnic un personaj aparent obisnuit: Ion Gheorghe. Nimeni nu ar banui ca il are in fata pe cel mai mare rondelist roman in viata. Are cinci carti publicate, iar specialistii, in filologie cu studii si titluri grele, care intra pe usa profesorilor in Universitate, si-au dat verdictul in privinta harului literar al „postasului”: este cel mai bun rondelist in viata. Si-a cautat, apoi, un pseudonim, „George Tei”, un nume parfumat, de la teiul care ii mangaie ferestrele apartamentului. George a terminat o scoala profesionala de constructii, a lucrat si pe santiere o perioada, dar, in final, in 1969, s-a angajat la Posta. De atunci, „postasul” George prelucreaza corespondenta si scrie rondeluri. Rondelul este o poezie cu forma fixa, alcatuita din treisprezece versuri grupate in trei catrene si un vers izolat. Iata ce scria George Stanca despre poet, intr-o prefata la una dintre cartile sale: „Dupa o lectura coerenta a poemelor lui Tei, pe langa parfumul romantic al florilor copacului onomastic simti ca in urechi iti suna melodii de Vivaldi si Albinoni.” Chiar si actorii de teatru, pe care i-a intalnit la unele lansari de carte sau cu diferite ocazii, au fost impresionati de forta versurilor lui George. Cristina Deleanu, Eugen Cristea, Eusebiu Stefanescu, Valentin Uritescu, Ilinca Tomoroveanu sau Silviu Stanculescu sunt doar cativa dintre cei impresionati de rondelurile postasului.

Dupa o lovitura la menisc a devenit poet

De ce ar scrie un muncitor care lucreaza la Posta poezii? Totul a inceput prin 1983, intr-un weekend, cand la un meci de fotbal cu vecinii din bloc, George a fost faultat rau de tot si s-a ales cu o rotula sparta. A zacut in spital, framantandu-se cum sa se recompenseze fata de medicul care i-a vegheat suferinta. Atunci a simtit ca ii vin in minte versuri frumoase, strofe intregi, poezii. Durerea la genunchi si dorul de sotie i-au provocat o hemoragie… lirica. A scos repede un pix, o foaie de hartie si a notat fiecare gand poetic, pe care apoi i-a recitat-o medicului. De atunci, Gheorghita scrie si scrie. „Poezia doarme in fiecare dintre noi”, crede bravul postas. „Trebuie numai sa stii cum si cand s-o descoperi si s-o trezesti.” Foto: Razvan Mateescu

Rondelul lucratorilor de pe vagonul de posta

Spre nord alearga trenul. Zidim carbuni in soba O noapte risipita printre ninsori, colete, Iar soba inrosita aproape pan? la plete Arata ca un diavol cu visinie roba. Ziarele frivole de plumbul greu sunt bete, Reture plicuri poarta stigmatul „se aproba” Spre nord alearga trenul, zidim carbuni in soba O noapte risipita printre ninsori, colete!