Unii dintre noi cred ca tatuajele sunt pentru ciudati. Pentru teribilisti ori pentru motociclistii fiorosi pe care-i vezi in filme. In Romania comunista, tatuajul era semnul clar c-ai petrecut ceva vreme "la racoare". In Romania de azi tine foarte mult de moda si moft. Istoria tatuajului e mult mai veche, mai onorabila si mai profunda de-atat. Ea are o componenta feminina extrem de interesanta.
Desenele care staruie o viata pe trup au povesti pe cat de diverse, pe atat de fascinante. Mai ales cand vine vorba despre purtatoarele lor.
In societatea moderna, cea occidentala mai ales, simbolurile scrise cu cerneala colorata au explicatii simple: posesoarele lor au vrut sa-si decoreze corpul cu lucrurile care le plac ori au vrut sa marcheze momente importante din viata lor. Cu totul altfel stau lucrurile in cazul femeilor tatuate din Orient.
Populatia „ainu” din Japonia: tatuaje doar pentru femei
In Japonia, de pilda, cand vorbesti de tatuaje te gandesti, mai intai, la mafiotii din „Yakuza”. Nu le-au inventat ei. Nici pe departe. Tatuajele cu semnificatie spirituala dateaza inca din anul 10.000 i. Hr. S-au raspandit, de-a lungul secolelor, atat printre japonezi, cat si printre reprezentantii populatiei indigene „ainu”, in cadrul careia erau tatuate doar femeile.Desenul specific, o banda neagra care inconjoara gura si se intinde pe obraji catre urechi, are mai multe roluri. Primul – de a proteja femeia de spiritele rele care i-ar putea patrunde in trup. Apoi, cel de a arata ca respectiva a ajuns la maturitate si ca se poate marita. Cea mai importanta dintre toate, insa, pentru populatia „ainu” este misiunea tatuajului de a-i asigua posesoarei viata de dupa moarte, alaturi de inaintasii ei. In afara tatuajului din jurul gurii, femeile „ainu” mai purtau desene cu motive geometrice, pe brate si maini, pentru a le proteja de fortele malefice, sau la incheieturi, impotriva reumatismului.
Beduinele, insemnate in scop curativ sau chiar magic
Beduinii au o lunga traditie in materie de tatuaje, atat printre barbati, cat si in randul femeilor. Desenele realizate in stilurile stravechi se mai pot intalni astazi doar pe mainile si chipurile batranilor, pustii preferand sa preia modelele si tehnicile moderne. Pe undeva, e explicabil: tatuajele „intepate”, pentru care pielea era rupta cu instrumente ascutite, sunt mult mai dureroase decat cele realizate cu utilaje electrice. Asa se face ca modelele simple, monocrome, despre care stii imediat ca au fost facute cu vechea tehnica, se mai regasesc doar pe mainile si fetele femeilor trecute de prima tinerete. Pe vremuri, beduinele erau cele mai tatuate din intreaga populatie tribala a Asiei de sud-vest. Scopurile impodobirii cu desene erau variate: de la cele pur decorative pana la unele curative (tratarea durerilor de cap, a afectiunilor ochilor si a infectiilor la nivelul pielii) sau chiar magice: femeile care aveau tatuat in palma un triunghi punctat erau convinse ca vor pastra, astfel, devotamentul barbatului. Daca s-ar fi dovedit eficenta metodei, probabil ca acest tatuaj ar fi fost, astazi, cel mai raspandit in showbizul de la noi…
Indiencele din Orissa, protejate prin desene de rapitori
Orissa este un stat indian situat pe coasta de est. In aceasta zona, femeile in varsta au chipurile brazdate nu doar de riduri, ci si de o retea de linii desenate cu precizie. Tatuajele lor au o poveste unica: parintii obisnuiau sa recurga la aceasta metoda pentru a-si proteja fiicele de eventuali rapitori, care ar fi vrut sa le duca departe de locurile natale. „Marcarea” tinerelor cu insemne specifice zonei natale le facea recognoscibile chiar si la mare distanta de casa. De asemenea, populatia tribala avea convingerea ca semnele distinctive isi prelungesc eficienta si dupa moarte: fac mai usoara identificarea spiritelor. Mai exista si o alta „decriptare” a tatuajelor din Orissa: ele ar fi reprezentat un simbol al castitatii si un mijloc de a le proteja pe fete de zeitati rauvoitoare.
Bosnia si Hertegovina: tatuajele care au salvat catolicismul
Cu sute de ani in urma, croatii isi tatuau copiii si femeile pentru a-i feri de turci, care ii luau prizonieri pe teritoriul lor, in timpul ocupatiei otomane. Chiar daca pericolul turcesc e de mult indepartat, mai poti intalni si astazi in Bosnia si Hertegovina aceste tatuaje. Femeile din zona poarta, inca, pe piele simboluri crestine, aceleasi ca in perioada razboiului cu turcii, cand se temeau ca vor fi rapite, violate ori convertite cu forta la islam. Le poti observa crucile si ornamentele specifice pietrelor funerare medievale, pe maini, pe gat, la incheieturi sau chiar pe obraji.
Femeile tatuate din Myanmar – atractie turistica
Acum cateva generatii, femeile minoritatii etnice Chin din Myanmar erau supuse unui ritual de trecere extrem de dureros: erau tatuate cu modele care le acopereau intreaga fata, ca niste panze de paianjen. Cum practica a incetat, cu o jumatate de veac in urma (interzisa de regimul comunist), bunicile care mai poarta pe chip desenul ar putea fi ultimele martore ale acelei epoci. Din fericire, insa, interesul vesticilor pentru obiceiurile locului ar putea prelungi viata tatuajelor. Fotografi occidentali vin in satucurile de aici pentru a imortaliza femeile. Mai mult, au inceput sa se organizeze chiar si excursii pentru turistii straini amatori de exotism pe cale de disparitie.