Ciuperca misterioasă de la Cernobîl care se hrănește cu radiații. Ce este și cum ar putea fi folosită în beneficiul oamenilor

Un tip de mucegai descoperit la locul dezastrului nuclear de la Cernobîl pare să se hrănească cu radiații. În acest sens, oamenii de știință au început să se gândească dacă nu cumva această ciupercă nu ar putea fi folosit în scopuri benefice umanității.

În mai 1997, Nelli Jdanova a intrat într-unul dintre cele mai radioactive locuri de pe Pământ: ruinele abandonate ale centralei nucleare de la Cernobîl. Și a observat că nu era singură. Pe tavan, pe pereți și în interiorul conductelor metalice care protejează cablurile electrice, mucegaiul negru se instalase într-un loc despre care se cedea odinioară că este dăunător vieții, scrie BBC.

Pe câmpurile și pădurile de afară, lupii și mistreții își reveniseră în absența oamenilor. Dar chiar și astăzi există zone „fierbinți”, unde se pot găsi niveluri uimitoare de radiații din cauza materialului aruncat din reactor atunci când acesta a explodat.

Asemenea plantelor care caută lumina soarelui, cercetările lui Jdanova au indicat că acel mucegai negru părea atras de radiațiile ionizante. Mucegaiul – format dintr-o serie de ciuperci diferite – părea să facă ceva remarcabil. Nu se instalase doar pentru că muncitorii de la centrală plecaseră. În schimb, Jdanova descoperise în studii anterioare ale solului din jurul Cernobîlului că ciupercile creșteau de fapt spre particulele radioactive care se aflau în zonă. Ulterior, ea a descoperit că acestea ajunseseră la sursa inițială a radiațiilor, camerele din clădirea reactorului care a explodat.

Ce au special aceste organisme?

„Radiotropismul”, așa cum l-a numit Jdanova, era un paradox: radiațiile ionizante sunt în general mult mai puternice decât lumina soarelui, un baraj de particule radioactive care sfâșie ADN-ul, iar proteinele precum gloanțele perforează carnea. Daunele pe care le provoacă pot declanșa mutații dăunătoare, pot distruge celulele și pot ucide organismele.

Împreună cu ciupercile aparent radiotropice, studiile lui Jdanova au descoperit alte 36 de specii de ciuperci obișnuite care creșteau în jurul Cernobîlului. În următoarele două decenii, munca ei de pionierat asupra ciupercilor radiotropice pe care le-a identificat avea să ajungă în afara Ucrainei. Aceasta avea să contribuie la cunoștințele despre o fundație potențial nouă a vieții pe Pământ – una care prosperă pe baza radiațiilor, mai degrabă decât a luminii solare. Și avea să-i determine pe oamenii de știință de la NASA să ia în considerare înconjurarea astronauților lor cu „pereți” de ciuperci pentru o formă durabilă de susținere a vieții.

În centrul acestei povești se află un pigment găsit adesea în formele de viață de pe Pământ: melanina. Această moleculă, care poate varia de la negru la maro-roșcat, este cea care duce la diferite culori ale pielii și părului la oameni. Dar acesta este și motivul pentru care diversele specii de mucegai care creșteau în Cernobîl erau negre. Pereții lor celulari erau plini de melanină. Așa cum pielea mai închisă la culoare protejează celulele noastre de radiațiile ultraviolete (UV), Jdanova bănuia că melanina acestor ciuperci acționa ca un scut împotriva radiațiilor ionizante.

Cum ar putea fi folosite ciupercile de la Cernobîl

Nu doar ciupercile valorificau proprietățile protectoare ale melaninei. În iazurile din jurul Cernobîlului, broaștele cu concentrații mai mari de melanină în celulele lor și, prin urmare, cu o culoare mai închisă, erau mai capabile să supraviețuiască și să se reproducă.

În război, un scut ar putea proteja un soldat de o săgeată prin devierea proiectilului departe de corpul său. Dar melanina nu funcționează așa. Nu este o suprafață dură sau netedă. Radiația – fie ea UV sau particule radioactive – este înghițită de structura sa dezordonată, energia sa fiind disipată în loc să fie deviată. Melanina este, de asemenea, un antioxidant, o moleculă care poate transforma ionii reactivi pe care radiațiile îi produc în materia biologică și îi poate readuce la o stare stabilă. Acum, cercetătorii analizează dacă acest mecanism ar putea fi folosit, de exemplu, pentru a-i apăra pe astronauți de radiațiile din spațiu.

CITEȘTE ȘI:

Ce a prezis celebra Baba Vanga pentru 2026. Omenirea se va întâlni cu o civilizație misterioasă

Fostul manager al lui Michael Schumacher trece prin momente grele. Germanul a fost atacat în propria casă