Bodyguardul cu pene si cioc

Ca sa-si aline singuratatea, unii pensionari bucuresteni se ataseaza de animale mai putin intalnite prin apartamentele de bloc. Nea Petrica are 87 de ani si tine pe langa el, in loc de caine, pisica sau papagal, un ditamai cocosul. In fiecare zi, cei doi amici isi fac plimbarea pe Calea Grivitei. Inaripatul, pe nume Costel, are sase kilograme, creasta rubinie ca vinul, pene infoiate, gheare puternice si un cioc intelept, care a ciugulit multe la viata lui. Din cand in cand cocosul se opreste contrariat, priveste-n dunga spre masinile care circula in viteza pe langa el si bate din aripi. Cel mai tare se enerveaza atunci cand pornesc alarmele. Pasaroiul sare si da cu ciocul. Cu o nuielusa, insa, nea Petrica il potoleste bland, il ia in brate si incepe sa-l pupe pe creasta ofensata. Batranul il considera pe Costel cel mai bun prieten al lui. Il are de trei ani si jumatate. Pentru nimic in lume nu l-ar taia, chit c-ar muri de foame! "Cocosul asta e umanizat, numai ca nu vorbeste! Cand incepe telenovela mea preferata, Costel aude cantecul si vine sa ma cheme. Simte daca sunt suparat sau bolnav, mananca cu mine la masa. Are farfuria lui. E aprig cu strainii. Cand suna cineva la usa el e primul care sare. Am vecini care ma roaga sa-l leg pe Costel si abia dupa aia intra in casa. Nu-mi trebuie caine de paza, el e bodyguardul perfect." Cocosul beneficiaza de un meniu special: grau, orez, mei si vitamine. E un antialcoolic dovedit. Odata
i-a dat cineva un cioc de bere si Costel a avut un comportament bizar. A ciupit in dreapta si-n stanga, s-a gainatat razbunator prin casa. De atunci bea numai apa plata si cand simte miros de alcool sare la bataie".