Romania a obtinut doar opt medalii la Beijing

ETALON. Georgeta Damian-Andrunache (stanga), o campioana care merita sa poarte drapelul tarii sale Regres. „Tricolorii” au adunat in China tot atatea prezente pe podium cate titluri obtinusera la Atena, acum patru ani George-Mihail Parvan Sa ramanem intre primele 15 natiuni ale lumii. Asa suna sloganul sefilor Comitetului Olimpic si Sportiv Roman inainte de plecarea spre China. Obiectiv care nu parea irealizabil. Insa nici usor de atins. Au existat cateva ratari incredibile si Romania s-a trezit pe locul 17 la general. Locul intai la capitolul dezamagiri este ocupat, la mare distanta de urmatoarea clasata, de „nationala” feminina de handbal. Cotata de specialisti si de casele de pariuri drept a treia favorita la titlu, echipa al carui capitan artificial desemnat a fost Valeria Aurica Motogna-Bese a capotat lamentabil, ajungand sa se situeze doar pe locul 7. Sapte! Ca si la precedenta editie a JO unde participasera handbalistele, de altfel. Rezultatul, cel care ramane, sec, in statistici, ii da dreptate vicepresedintelui FRH, Petru Paleu: „Mai bine ai ramane in China, Tadici”. Vorbe coroborate cu declaratia selectionerului: „Nu am mers in Australia, caci nu se dorea performanta”. Fara Tadici, la JO Sydney 2000, Romania a fost pe locul 7, cu Tadici, la JO Beijing 2008, Romania a terminat tot pe locul 7. Desi acumulase, intre timp, experienta. Bilant JO Helsinki 1952: o medalie de aur, una de argint, doua de bronz, total 4. Bilant JO Beijing 2008: 4 aur, 1 argint, 3 bronz. Total 8 medalii, tot atatea cate titluri cucerise Romania la JO Atena 2004. Regres si la sporturile care aduceau, in mod traditional, medalii pentru Romania. Gimnastica si canotaj. Zero absolut la kaiac-canoe, la atletism, tot din categoria „traditionalelor”. Nimic la natatie, asijderea la box, lupte, tir. Minunea de la judo, Alina Dumitru, asteptata Sandra Izbasa la gimnastica, senzationala Constantina Dita-Tomescu si deja obisnuitele Georgeta Damian-Andrunache si Viorica Susanu. Ca pe Golgota, Geta a trebuit sa duca si crucea, la final de jocuri olimpice si de cariera. Macar cand se trage cortina sa avem o campioana olimpica port-drapel. Daca nu era acelasi Mihai Covaliu, pentru noi s-ar fi numit Jocurile Olimpice ale Femeilor.