Fotbal fără graniţe! Au părăsit Liga I pentru campionate exotice

Mulţi fotbalişti văd Liga I ca o rampă de lansare pentru campionatele puternice din vestul Europei. Socoteala nu se potriveşte, însă, pentru toţi. Prinşi în momente nefavorabile ale carierei sau pur şi simplu pentru bani, ei se lasă convinşi să evolueze în ţări în care, probabil, nu s-ar fi aşteptat niciodată să ajungă. De aici rezultă experienţe de viaţă în urma cărora unii au multe de învăţat, iar alţii se întorc în Europa dezamăgiţi, pentru că nu au reuşit să se acomodeze. Trimis la echipa a doua a Astrei după unele neînţelegeri cu şefii clubului, Michal Kubala a povestit pentru CANCAN de weekend experienţa primelor zile în Malaysia.

"M-am gândit foarte mult înainte să accept oferta celor de la Perak, pentru că nu ştiam dacă este bine pentru viitorul familiei mele. Multă lume ştie doar despre capitala Malaysiei, Kuala Lumpur, care este un oraş foarte modern. Auzisem că în restul ţării este destul de riscant pentru străini. Dar prima impresie este foarte bună şi despre Ipoh, oraşul în care stau eu. Îmi este greu să mă obişnuiesc cu limba aici. Aici locuiesc mai mult chinezi, iar ei nu ştiu mai deloc limba engleză. O altă problemă este mâncarea. Bucătăria românească îmi plăcea foarte mult, dar aici sunt tot felul de ciudăţenii pe care mi-a fost teamă să le încerc. Fotbalul nu este la nivelul celui din România, dar eu câştig aici mai bine decât la Astra", a explicat Ku­ba­la.

Olăroiu a dat startul
În 1997, când avea 28 de ani, Cosmin Olăroiu surprindea pe toată lumea anun­ţând transferul în Co­reea de Sud, la Samsung Blue­wings. Era jucător de bază la Universitatea Craiova, după ce petrecuse trei ani la FC Naţional. Chiar dacă fostul antrenor al Stelei a povestit că i-a fost destul de greu la început, decizia avea să se dovedească una foarte bună. "Oli" a continuat pe tărâm asiatic şi după ce a trecut la cariera de antrenor, iar acum este unul dintre cei mai bogaţi oameni din fotbalul românesc. La Sam­sung Blue­wings, Olăroiu a stat trei ani, iar apoi a mai jucat un sezon în Japonia, la Jef United.

Luţu a adus lăutarii în Asia
Ionuţ Luţu a ajuns în Coreea de Sud datorită lui Cos­min Olăroiu, care l-a luat cu el la Samsung Bluewings. Financiar, a fost cea mai bună perioadă pentru cel considerat într-o perioadă urmaşul lui Hagi. Acomodarea a fost însă marea problemă a petrecăreţului fotbalist. Chiar dacă a încercat să-şi aducă obiceiurile cu el în Asia, nu a putut sta departe de ţară. Luţu sărbătorea victoriile alături de lăutari, pe care îi chema special din România. "A fost greu după ce Olăroiu a plecat de la echipă. Nu mai aveam niciun prieten. Stăteam numai pe la ambasadă ca să am cu cine să schimb o vorbă. Mi s-a acrit, am început să mă plâng că nu mai rezist şi într-un final au acceptat să mă lase să mă întorc în ţară. Aveam 3.000 de dolari numai dacă intram în teren, iar la victorie ne mai dădeau câte 3.500 de om. Mi-au dat ăştia o grămadă de telefoane, dar şi o maşină, marca Samsung, un fel de limuzină. Când mi-a spus preşedintele că vrea să mi-o dea, mă gândeam că e vorba de o maşină de spălat şi era cât pe ce să o refuz", a povestit Luţu, care şi-a încercat norocul şi în Kazahstan, dar nu a rezistat prea mult din cauza accidentărilor.

A mâncat limbă de şarpe în Vietnam

Fostul atacant al Rapidului şi al Stelei nu a mai avut loc în Liga I, motiv pentru care s-a retras la 7.500 de kilometri de Bucureşti, la Hanoi, în îndepărtatul Vietnam. Acolo, Niţă a semnat în noiembrie 2008 un contract pe un an cu FC Cong Viettel, formaţia la care a activat ca jucător-antrenor. În Vietnam, "Golden boy" a avut, conform spuselor sale, cel mai mare salariu din carieră, însă nu a rezistat prea mult şi a fugit de la echipă, revenind în patria natală. La Hanoi, Niţă a locuit la etajul al treisprezecelea al unui imobil cu 25 de niveluri, iar cel mai ciudat lucru pe care l-a mâncat a fost limba de şarpe.

Burcă s-a plimbat în toată lumea
Produs al Şcolii de Fotbal "Gică Popescu", olteanul Ovidiu Burcă a fost un adevărat globetrotter înainte de a ajunge acum la Rapid. În 1998, Burcă a semnat pentru ecuadorienii de la Emelec, pentru ca un an mai târziu să aleagă Japonia, unde a evoluat pentru Jef United şi Ventforet Kofu. Apoi, după câţiva ani în Liga I, Burcă a ajuns la Energie Cotbus, unde nu a reuşit însă să impresioneze. A fost împrumutat o perioadă în China, la Beijing Guoan.