La 49 de ani de la marele seism din 4 martie 1977, România rămâne una dintre țările europene cu un risc seismic ridicat, iar vulnerabilitățile din zona construcțiilor continuă să fie un motiv de îngrijorare. Cutremurul produs în seara zilei de 4 martie 1977, la ora 21:22, a avut magnitudinea de 7,2 pe scara Richter și a durat aproximativ 56 de secunde. Epicentrul a fost localizat în zona seismică Vrancea, la o adâncime de circa 100 de kilometri, însă efectele s-au resimțit în aproape întreaga țară și în statele vecine.
Capitala a fost cea mai afectată. Numeroase clădiri s-au prăbușit sau au suferit avarii grave, iar imaginea orașului a fost marcată de distrugeri extinse. Unda de șoc a ajuns și peste granițe, inclusiv în Bulgaria, unde în orașul Sviștov mai multe blocuri s-au prăbușit, provocând victime. După seismul principal au urmat replici, cea mai puternică fiind înregistrată în dimineața zilei de 5 martie, cu magnitudinea de 4,9.
În prezent, specialiștii atrag atenția că România nu a eliminat vulnerabilitățile structurale acumulate în decenii. Bucureștiul este considerat capitala europeană cu cel mai ridicat risc seismic, în special din cauza fondului construit vechi și a densității mari a clădirilor realizate înainte de actualele standarde moderne de proiectare antiseismică.
Legislația actuală împarte clădirile în patru clase de risc seismic, de la RsI la RsIV, conform normativului P100-3/2019. Clasa RsI include imobilele cu cel mai ridicat grad de vulnerabilitate, cunoscute publicului prin marcajul „bulină roșie”, unde există pericol major de prăbușire la un cutremur puternic. La polul opus, clasa RsIV reunește construcțiile care ar putea suferi doar avarii minore în cazul unui seism sever, fiind proiectate după standarde moderne.
Evaluarea încadrării într-o clasă de risc se face pe baza unui „cutremur de calcul”, scenariul teoretic cel mai sever pentru care sunt proiectate clădirile noi. În urma expertizei tehnice, se stabilește procentul în care o construcție ar putea face față unui astfel de eveniment. Un nivel sub 35% indică încadrarea în clasa RsI, între 35% și 50% în RsII, între 50% și 80% în RsIII, iar peste 80% în RsIV. Pe lângă analiza cantitativă, sunt luate în considerare și criterii calitative, precum simetria clădirii, starea structurii și eventualele degradări existente.
Datele centralizate arată că în București există peste 400 de clădiri încadrate în clasa I de risc seismic și peste 450 în clasa a II-a. În plus, aproximativ 1.400 de imobile au fost evaluate în anii ’90 și încadrate în vechile categorii de urgență, fără a fi ulterior actualizate conform noilor standarde, ceea ce creează incertitudini privind starea lor actuală.
CITEȘTE ȘI: 49 de ani de la Cutremurul din 1977. Peste 1.500 de persoane au murit în urma seismului de 7,4 grade Richter