Adela Popescu isi aminteste de cand avea 13 ani si a venit in Bucuresti. Actrita povesteste ca atunci nu a spus ca este de la tara, sfatuita fiind de diriginta sa. Cu toate acestea Adelei ii este dor de atmosfera de acasa, din Susani, si de casa parinteasca de la sat.
„In primul rand, nu am spus ca sunt de la tara. A fost un sfat pe care l-am primit de la diriginta mea. Plangeam mult in perioada aceea si le scriam alor mei scrisori – ca sa vorbim trebuiau sa sune prin centrala, centrala facea legatura la Dragasani, apoi la Valcea si Valcea la Bucuresti, se auzea foarte prost si singura solutie erau scrisorile.Mi-e dor de atmosfera pe care am pierdut-o si pe care stiu ca n-am cum s-o mai regasesc. Ador in continuare atmosfera de familie: cineva sa discute aprins intr-o camera, din bucatarie sa miroasa a varza calita… Daca am sa am vreodata o casa, mi-as dori sa locuiesc cu ai mei”, a declarat Adela Popescu pentru adevarul.ro.A dormit pana tarziu cu parintii in pat „Am dormit cu ai mei pana tarziu, pustoaica fiind, si asta mi s-a parut normal. Ma urcam pe ei, ii trageam de par! In mod normal, un copil este mutat in camera lui la varsta de 5 ani. Pentru ca eu nu am trecut prin aceasta separare de parinti atunci, a trebuit s-o fac acum – cu aceleasi drame: plansete, cosmaruri”, a mai spus actrita.