Romarta, o idee bună pusă în practică prost

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

În episodul trecut v-am spus povestea lui Krikor Zambaccian, criticul de artă român care în 1947 a donat statului român celebrul muzeu deschis și astăzi, ale cărui exponate au fost cumpărate de-a lungul vremii chiar de către omul născut la Constanța.

Puțini știu însă că tot  lui Zambaccian i-a aparținut și ideea magazinului Romarta, gândit inițial ca un loc unde să se promoveze și să poată fi consumată și chiar achiziționată arta românească de toate felurile.

Pentru a descrie noul tip de business, Zambaccian inventase termenul ”consignație de artă”.

Din păcate pentru Zambaccian, ideile geniale nu erau atât de apreciate în acele vremuri, așa că statul a preluat ideea criticului și chiar a construit magazinul Romarta, dar l-a transformat într-un soi de butic de unde nu puteai cumpăra mai nimic, cu atât mai puțin obiecte veritabile de artă.

Cu toate acestea, brandul inventat de Zambaccian suna atât de bine încât, la începutul anilor ’60, comuniștii i-au construit un bloc în buricul târgului, la intersecția dintre Victoriei și Regina Elisabeta, peste drum de Cercul Militar Național.

Pe acel loc fusese, până în 1944 (când a fost distrus de un bombardament), sediul librăriei Cartea Românească, unde au lucrat, de-a lungul timpului, nume mari, ca Mihai Eminescu sau Marin Preda.

Noul bloc Romarta (ulterior devenit ”Romarta copiilor”) era o clădire șic, construită la circa 12 metri de bulevard, pentru a putea fi admirată mai bine, cu parter, mezanin, plus opt niveluri.

Deasupra magazinului se aflau circa 150 de apartamente foarte luxoase pentru vremea lor, care au fost împărțite imediat mai marilor partidului.

Oferta de la Romarta și Romarta Copiilor era, în special din anii ’60 încolo, extrem de sărăcăcioasă. Jucăriile erau construite și ele după chipul și asemănarea regimului.

Una dintre cele mai de succes păpuși care s-au vândut de-a lungul timpului la Romarta a fost cea supranumită ”Ilenuța Tractorista”, o păpușică îmbrăcată în salopetă albastră ajunsă la un moment dat atât  de celebră încât s-a scris și-un șlagăr lăutăresc după ea, ”Cântecul Ilenuței”, și el de real succes.

Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic