O mai ții minte pe „Spintecătoarea de la morgă”? Cum arată acum, după scandalul care aproape i-a ruinat viața

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Mihaela Nedelcu (37 de ani), fostă Zăgrean, cunoscută, în trecut, drept „Spintecătoarea de la morgă”, s-a reinventat total. Fosta aspirantă la statutul de medic este astăzi instructor de fitness, psiholog și „influencer” în zona sănătății mintale.

Poreclită „Michelle” de prieteni, Mihaela a ajuns în centrul atenției după ce, în urmă cu mai mulți ani, s-a fotografiat sexy într-o morgă, alături de un cadavru, în perioada în care se pregătea pentru Facultatea de Medicină. De atunci, tânăra a trecut printr-o serie de transformări dramatice în viața ei: este mamă a trei copii și soție, instructor de fitness, dar și psiholog. Mai mult, și-a acoperit trupul de tatuaje și a reușit să adune, pe Instagram, o comunitate de peste 60 de mii de urmăritori, pasionați de sănătatea mintală.

Îi pune la punct pe hateri, cu explicații din cartea de psihiatrie

Pe lângă faptul că activează în zona sănătății mintale, ca terapeut, Mihaela vorbește, fără perdea, despre propriile sale diagnostice, printre care cel de tulburare bipolară. Mai mult, ea îi pune la punct și pe haterii care îi lasă comentarii malițioase, ba chiar le pune diagnostice și face „studii de caz”, spre amuzamentul urmăritorilor ei.

Vezi galeria foto
5 poze

Cele trei diagnostice care i-au umbrit existența

Într-un video de pe Instagram, Mihaela dezvăluie cât de tristă a fost copilăria sa, din cauza mediului din familie, dar și a tulburărilor mentale cu care se confrunta și de care a aflat abia la vârsta adultă:

„8 aprilie 1988, ora 6 dimineața. Vinerea Mare. Ploua.
Nu era un început, era o ruptură. O tânără de 20 de ani năștea un copil pe care lumea nu-l ceruse. Nu m-am născut în iubire, nici în sărbătoare. Am fost un pretext, un păcat cu nume și respirație. Nedorită, neplanificată, un amestec de rușine și tinerețe. Nu era un început, ci o consecință. Pentru ea, o cădere. Pentru mine, nașterea.

Avea casă, avea părinți, avea sprijin, dar nu avea liniște, nici iubire. Și nici o clipă de bucurie reală legată de venirea mea. Am intrat în lume ca o disonanță. Poate așa se nasc erorile cosmice, anomaliile sociale. Din frici, regrete și păcate. Poate de aceea ploaia nu m-a deranjat niciodată și am iubit-o. Nu o asociez cu tristețea. O asociez cu momentul zero al existenței mele.

Poate i-a fost milă de mine. Pentru că în ziua în care m-am născut, cerul nu s-a bucurat. A fost sobru, a fost cinic.

Am fost singură la părinți, mai bine. La cinci ani, divorț, mama, depresie, tata, o nouă strategie, o nouă familie, următorul eșec, la fel ca prima. Totul se rupe și se reașează. Ne mutăm  la Petroșani. (…) Pentru mine, începutul celei mai stabile instabilități. Despre tata n-am nimic de zis. A fost acolo, dar n-a fost. A existat, dar n-a contat. Tata nu e cine te face. Tata e cine te formează. Am crescut între două femei și un bărbat. O mamă tânără, inteligentă, dar depresivă. O bunică lucidă, practică și anxioasă.

De mică am văzut lumea altfel. Nu pentru că era ceva greșit în mine, ci pentru că vedeam prea clar ce era greșit în ea. Oamenii mi se păreau absurzi.  Își contradiceau singure afirmațiile. (…) Pentru mine, tot acest comportament era un puzzle stricat. Nu le înțelegeam glumele, fricile, dramele.

Mi se părea că joc un rol greșit într-o piesă străină. Un teatru în care nu mi se dăduse scenariul, dar mi se cerea să joc roluri. Bun, dar dați-mi scenariile. Ani mai târziu aveam să aflu că acel al ceva care mă făcea incompatibilă cu lumea avea un nume. De fapt trei. Turburare afectivă bipolară, ADHD funcțional și autism funcțional. Toate trei într-un singur creier. Într-un singur corp. Un copil care simțea totul, dar nu putea explica nimic. Și pentru un copil care nu se încadrează în normă, lumea poate devine o închisoare cu pereți invizibili. Nimeni nu te ceartă, dar nici nu te înțelege. Nimeni nu te exclude oficial, dar ești mereu în afară. Asta a fost copilăria mea. O existență lucidă într-o realitate străină”, spune Mihaela în clipul de pe Instagram.

Căutările personale au împins-o pe Mihaela să studieze psihologia și psihiatria, devenind astfel influencer în zona sănătății mintale.

Cum a ajuns „celebră” Mihaela Nedelcu

Femeia și-a căpătat porecla de „Spintecătoarea de la Morgă” în 2008, după ce s-a pozat printre cadavrele de la morgă, atunci când s-a înscris prima oară la medicină. Brusc, o țară întreagă o cunoștea și o arăta cu degetul. Într-un interviu din 2014, acordat în exclusivitate pentru Cancan, Mihaela spunea că incidentul nu i-a schimbat cursul vieții.

„Notorietatea de Spintecătoarea de la morgă e doar în lumea ziarelor, în rest notorietatea mi-am câștigat-o prin caracterul meu ca femeie și atitudine. Am ieșit din prototipul ăla de femeie normală, mi-am pus ambiția maximă să ajung diferită, atât mental, cât și fizic, să devin o femeie puternică, capabilă și respectată. Iar autopsiile erau pentru că îmi doream să dau la Medicină, ceea ce voi face la anul.

Cred că porecla e deja veche, e de când eram o copilă, acum sunt femeie în toată firea și ar fi cazul să se renunțe la ea și să se folosească numele meu. Sunt genul de femeie ce nu a umblat prin paturile nimănui, hoteluri sau să tragă cineva de ea, și nimeni nu mă poate arăta cu degetul, iar când ies în lume țin capul sus pentru că știu cine sunt. Eu nu am încredere în femei, sunt perverse și invidioase, de aceea am 90% prieteni bărbați, iar dacă iau cina cu cineva asta nu înseamnă că e ceva între noi”, spunea atunci Mihaela”

VEZI ȘI: Iti mai amintesti de „Spintecatoarea de la morga”? Este bomba sexy si are in pat un animal”