După mesele îmbelșugate de Crăciun, când sarmaua se luptă cu friptura, cârnații cu caltaboșii și vinul curge mai vesel decât vorba, vine și ziua cea grea, când trupul cere îndurare. Atunci, românul înțelept nu mai caută rafinamente, ci leacul cel vechi și sigur: mâncarea de castraveți murați, acrișoară, fierbinte și dreaptă ca o rugăciune spusă la mahmureală.
Gorjenii, oameni practici și fără ocolișuri, pun în aceeași cratiță și carnea, și murătura, că doar toate au ajuns în aceeași burtă cu o seară înainte. Și, lucru dovedit din bătrâni, merg mai bine fierbinți, la un loc, decât separat. E mâncare de îndreptat stomacul, de pus ficatul pe picioare și de adus mintea înapoi la rosturile ei.
1 pahar de bulion roșii
3 cepe
2 linguri de untură (ori ulei, după rânduială)
1 creangă de cimbru uscat
mărar uscat iarna și verde vara
1 kg de castraveți murați, în saramură
1 kg carne (porc, mânzat sau miel)
piper, după inimă
Ceapa se toacă peștișori și se pune la călit în grăsime, până se înmoaie și prinde miros bun. Când e gata, se adaugă carnea și se lasă să se rumenească, să prindă coajă și gust.
Apoi se stinge cu apă caldă și se lasă să fiarbă cam o jumătate de ceas, cât să se domolească toate. Castraveții se taie bucăți, se spală bine – să nu fie prea sărați, că destul a fost sarea pe fripturi – și se pun în oală, alături de piper și cimbru.
Când toate s-au înmuiat și s-au împăcat, se adaugă bulionul. După încă o jumătate de oră, mâncarea e gata, iar la final se presară mărarul, ca o binecuvântare.
Pentru că murătura drege stomacul, alungă greața și pune sângele în mișcare. Pentru că zeama acrișoară spală păcatele culinare ale sărbătorii. Pentru că enzimele din murături fac ordine după excesele de porc și vin. Și pentru că nimic nu spune „mi-am revenit” mai bine decât o strachină fierbinte de mâncare acră.
Iar dacă vrei să închei cum se cuvine, merge de minune cu un vin demisec, pentru că cui pe cui se scoate – o Fetească Albă ori un Sauvignon Blanc, de prin podgoriile Dealului Mare, de la Boldești sau Cricov. Atât cât să-ți clătești gura, nu să reîncepi petrecerea.
Așa se drege românul după Crăciun: cu mâncare caldă, murătură bună și un strop de înțelepciune moștenită din bucătăria veche.