Cu mult înainte de apariția medicinei moderne și a testelor rapide din farmacii, femeile din Egiptul Antic aveau deja metode ingenioase pentru a afla dacă sunt însărcinate. Documente medicale vechi de peste 3.500 de ani arată că aceste teste primitive nu erau simple superstiții, ci aveau o rată de acuratețe de aproximativ 70%, confirmată de experimente științifice moderne.
Primele teste de sarcină documentate din lume datează din jurul anului 1350 î.Hr.. Informația apare în texte medicale scrise pe papirus, iar existența lor este menționată inclusiv de National Institutes of Health, prin arhivele istorice ale muzeului său. Aceste surse arată că egiptenii antici foloseau observația atentă și experimentul, nu magia, pentru a înțelege corpul uman.
Descrierea completă a testului apare în special în Papirusul Kahun, unul dintre cele mai vechi tratate ginecologice cunoscute, datat în jurul anului 1800 î.Hr. Metoda era simplă, dar ingenioasă: femeia trebuia să urineze zilnic pe două recipiente diferite, unul conținând semințe de grâu, celălalt semințe de orz.
Dacă una dintre cereale începea să germineze, concluzia era clară: femeia era însărcinată. Dacă germina orzul, se credea că va naște un băiat, iar dacă încolțea grâul, se presupunea că va avea o fată. În cazul în care niciuna dintre semințe nu încolțea, rezultatul era interpretat ca lipsa unei sarcini. Deși predicția sexului copilului nu are fundament științific, identificarea sarcinii în sine nu era întâmplătoare.
Surprinzător pentru mulți, răspunsul este da. În anul 1963, cercetători moderni au recreat experimentul descris în textele egiptene și au constatat că metoda avea o acuratețe de aproximativ 70% în detectarea sarcinii. Explicația stă în compoziția urinei femeilor însărcinate, care conține niveluri crescute de estrogen, un hormon capabil să stimuleze germinarea plantelor.
Astfel, chiar dacă egiptenii nu știau nimic despre hormoni sau endocrinologie, observaseră efectele biologice reale ale sarcinii asupra organismului.
Medicina ginecologică din Egiptul Antic era surprinzător de complexă. Pe lângă diagnosticarea sarcinii, femeile foloseau metode de contracepție pe bază de miere, gumă de salcâm și fibre vegetale, unele cu efect spermicid demonstrat astăzi. Pentru infecții, se utilizau unguente cu miere și uleiuri naturale, iar pentru fertilitate erau recomandate fumigații, băi calde și unguente aplicate pe abdomen.
În timpul sarcinii existau rețete pentru calmarea durerilor și protejarea fătului, iar nașterea era asistată de moașe, pe scaune speciale. După naștere, tratamentele vizau vindecarea mamei și stimularea lactației.
Testele moderne de sarcină detectează hormonul hCG în urină și au o precizie de peste 99%, oferind rezultate în câteva minute. Testul egiptean nu identifica direct acest hormon, dar reacționa indirect la schimbările hormonale ale corpului feminin. Deși mai puțin precis, principiul de bază — folosirea urinei pentru diagnostic — este același și are o vechime de mii de ani.
primele teste de sarcină din lume au apărut în Egiptul Antic și erau surprinzător de eficiente. Aceste practici demonstrează că medicina antică se baza pe observație atentă și experiment, nu pe simple credințe. Chiar și fără tehnologie modernă, egiptenii reușiseră să înțeleagă procese esențiale ale corpului uman, lăsând în urmă o moștenire medicală impresionantă.
CITEȘTE ȘI: De ce Papa nu poate fi donator de organe, deși Biserica spune „da”. Adevărul despre credință și tradiție