Adevărul despre mitul care spune că ochii nu cresc niciodată: ce se întâmplă, de fapt, din copilărie până la bătrânețe

Se spune adesea că ochii rămân la aceeași dimensiune de la naștere până la moarte, spre deosebire de nas sau urechi, care continuă să crească. Este însă această afirmație adevărată? Răspunsul este mai nuanțat decât pare și implică anatomie, dezvoltare și o iluzie de proporții care ne păcălește încă din primele luni de viață.

Cresc ochii sau rămân la fel?

Ochiul uman chiar crește după naștere, însă într-un ritm mult mai redus comparativ cu alte părți ale corpului. La naștere, globul ocular are în medie aproximativ 16–17 milimetri în diametru. În primii ani de viață, creșterea este accelerată, astfel încât la vârsta de un an ajunge la aproximativ 19–20 milimetri. În adolescență, dimensiunea se apropie de 22–23 milimetri, iar la adult media este între 23 și 24 milimetri.

Diferența poate părea mică, doar câțiva milimetri, dar în termeni de volum înseamnă o creștere de aproape 40% față de perioada neonatală. Așadar, ochii cresc semnificativ, doar că nu proporțional cu restul corpului. Cea mai mare parte a dezvoltării are loc în primii ani de viață, iar în jurul vârstei de 12–13 ani ochiul atinge aproape dimensiunea finală.

De ce par ochii bebelușilor atât de mari?

Mitul pornește dintr-o percepție vizuală. La nou-născut, capul reprezintă aproximativ un sfert din lungimea totală a corpului, în timp ce la adult proporția scade la aproximativ 12–15%. Fața este mică, mandibula insuficient dezvoltată, iar pomeții și maxilarul superior urmează să crească ani la rând.

Orbitele sunt însă bine formate încă din viața intrauterină, iar ochii sunt relativ dezvoltați pentru a permite funcționarea rapidă a vederii, esențială pentru atașament și supraviețuire. Pe măsură ce fața se lărgește și se alungește în copilărie și adolescență, raportul dintre ochi și restul trăsăturilor se modifică. Ochii par mai mici, deși ei au crescut deja. Este, în esență, o iluzie de proporții.

Dezvoltarea fină a ochiului: procesul de emmetropizare

Un detaliu rar menționat în explicațiile populare este procesul numit emmetropizare. La naștere, majoritatea bebelușilor sunt ușor hipermetropi, ceea ce înseamnă că văd mai bine la distanță decât aproape. În primii ani, globul ocular crește controlat pentru a atinge lungimea axială optimă, astfel încât imaginea să se focalizeze corect pe retină.

Acest proces implică creșterea globului ocular, remodelarea corneei, ajustarea cristalinului. Ochiul nu doar se mărește, ci se adaptează optic pentru a obține o vedere clară. Este un mecanism fin reglat biologic, nu o stagnare a dezvoltării.

Ce se schimbă după adolescență?

După 13–15 ani, dimensiunea globului ocular devine relativ stabilă. În anumite cazuri, precum miopia progresivă, lungimea axială poate continua să crească ușor, dar în mod normal structura rămâne constantă.

În schimb, odată cu înaintarea în vârstă apar alte modificări: cristalinul se îngroașă și își pierde elasticitatea, fenomen care duce la presbiopie după 40 de ani, pupila devine mai mică, țesuturile din jurul ochilor își pierd fermitatea, iar globul ocular poate părea mai adâncit din cauza modificărilor osoase și a pierderii de grăsime orbitală. Dimensiunea ochiului rămâne însă practic neschimbată.

De ce persistă mitul?

Mitul rezistă pentru că este simplu, ușor de memorat și aparent logic. Ochii sunt aproape complet funcționali la naștere, creșterea lor este modestă comparativ cu dezvoltarea corpului, iar cultura populară repetă informația fără verificare. Exact ca ideea că folosim doar 10% din creier, afirmația despre ochi s-a transformat într-un mit transmis din generație în generație.

Ochii nu rămân identici ca dimensiune de la naștere până la moarte. Ei cresc semnificativ în primii ani de viață și își finalizează dezvoltarea în adolescență. Ceea ce rămâne constant este proporția lor relativ mare în copilărie, care creează impresia că nu se schimbă deloc.

Adevărul este mai subtil: ochii cresc, dar într-un mod discret, aproape invizibil pentru percepția noastră de zi cu zi.

CITEȘTE ȘI:  A fost Napoleon, cel mai mare lider istoric, învins de iepuri? Povestea care a făcut din împăratul Europei victima unor blănoși flămânzi

Minunea albă de la Niagara: de ce pare înghețată, dar continuă să curgă fără oprire