Câte buncăre antiatomice are România, de fapt. Datele oficiale arată că doar o mică parte din populație ar avea loc în ele.

România dispune de mii de adăposturi de protecție civilă construite pentru situații de război sau dezastre majore, însă capacitatea lor reală de utilizare este mult mai mică decât s-ar crede. Un raport public publicat în 2025 de Curtea de Conturi a României arată că infrastructura destinată protejării populației în cazul unui atac aerian sau nuclear este limitată și, în mare parte, învechită.

La nivel național sunt inventariate peste 5.000 de adăposturi de protecție civilă, construite atât de stat, cât și de entități private. Cu toate acestea, doar aproximativ 612.000 de persoane ar putea fi adăpostite simultan, un număr extrem de mic raportat la populația totală a țării. Situația devine și mai complicată dacă se ține cont de starea tehnică a multor construcții.

Câte buncăre antiatomice are România, de fapt

Din cele 5.072 de adăposturi identificate în evidențele autorităților, peste jumătate nu sunt funcționale. Aproximativ 2.543 dintre ele sunt clasificate drept neoperaționale, fie pentru că sunt deteriorate, fie pentru că nu mai îndeplinesc standardele de siguranță. În multe cazuri, spațiile au fost transformate în depozite, parcări sau zone tehnice ale clădirilor sub care au fost construite.

Vârsta acestor structuri reprezintă o altă problemă majoră. Aproape trei sferturi dintre adăposturi au fost ridicate înainte de 1990, în perioada comunistă, când autoritățile investeau masiv în infrastructura de apărare civilă pe fondul tensiunilor din timpul Războiul Rece. După schimbarea regimului politic, interesul pentru întreținerea și modernizarea lor a scăzut semnificativ.

Adăposturi construite în secret sub clădiri simbolice

În spatele statisticilor se află și câteva structuri impresionante, construite în perioada comunistă și înconjurate de numeroase povești. Unele dintre cele mai complexe adăposturi antiatomice din România se găsesc sub clădiri emblematice sau în locuri aparent neașteptate.

Unul dintre aceste adăposturi se află sub Casa Presei Libere din București, clădire cunoscută în perioada comunistă sub numele de Casa Scânteii. Construcția monumentală a fost ridicată în anii ’50 pentru a găzdui centrul editorial al statului și principalele tipografii ale vremii.

Sub una dintre aripile clădirii există un sistem complex de spații subterane dispuse pe două niveluri, cel mai adânc fiind situat la aproximativ 20 de metri sub pământ. Structura era consolidată cu grinzi metalice și stâlpi masivi din beton armat, fiind proiectată să reziste la atacuri militare și la șocuri puternice.

În interior exista o tipografie de rezervă care ar fi permis continuarea publicării ziarelor chiar și în condiții extreme. Complexul includea camere de dormit, spații administrative, dușuri, săli de comandă și generatoare electrice. Ușile blindate erau concepute pentru a rezista armelor grele, iar două tuneluri ascunse ofereau rute de evacuare.

Un element neobișnuit al instalației era sistemul de ventilație de urgență. Energia necesară funcționării unor echipamente putea fi produsă manual printr-un mecanism cu biciclete conectate la un ax comun, conceput pentru situațiile în care alimentarea electrică ar fi fost întreruptă.

Rețele subterane uriașe și buncăre ascunse în stâncă

Un alt complex impresionant se află sub Palatul Parlamentului, una dintre cele mai mari clădiri administrative din lume. Construcția, începută în anii ’80 la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu, include un sistem vast de niveluri subterane și galerii.

Sub clădire există mai multe adăposturi, inclusiv două buncăre antiatomice și un adăpost antiaerian. Galeriile subterane ajung la adâncimi de aproximativ 80 de metri și sunt legate printr-o rețea de tuneluri de evacuare. Unele dintre aceste pasaje ar permite ieșirea rapidă din complex către zone apropiate din oraș, inclusiv către zona Pieței Constituției sau spre stația de metrou Izvor.

Structurile sunt construite cu pereți foarte groși din beton armat, proiectați pentru a rezista la cutremure puternice și la atacuri cu rachete. În interior erau planificate spații de comandă, camere de comunicații și apartamente destinate conducerii statului în eventualitatea unui conflict.

Un alt adăpost remarcabil se găsește în apropierea Castelul Corvinilor din Hunedoara. Buncărul a fost construit în anii ’60 în stâncile Dealului Sânpetru, într-o perioadă în care industria siderurgică din zonă avea o importanță strategică majoră.

Adăpostul este organizat într-o rețea de galerii în formă de literă H, cu o lungime totală de aproximativ 500 de metri. Capacitatea estimată era de aproximativ 1.000 de persoane, iar tunelurile aveau două ieșiri camuflate pe malurile râului Zlaști.

CITEȘTE ȘI: CUM A REUȘIT UN AMERICAN SĂ ZBOARE GRATUIT CU AVIONUL DE ZECI DE ORI, LA 35 DE ANI. POLIȚIA A FOST ȘI EA UIMITĂ