Se întâmplă în multe cupluri și rareori se vorbește despre situatiile in care unul dintre soți cheltuie banii familiei fără ca celălalt să știe, iar la divorț rămâne cu buzunarele goale.
Cazinou, amantă, cadouri scumpe sau conturi golite peste noapte, toate pot deveni probe într-un proces de partaj. Dacă bănuiești că partenerul tău îți mănâncă liniștit banii puși deoparte e important să stii cum să actionezi.
În general în căsnicie, daca sotii nu au încheiat un contract prenuptial, aproape tot ce se câștigă și se cumpără pe parcursul căsătoriei, salarii, economii, casă, mașină, investiții, este considerat bun comun, indiferent pe numele cui e trecut. La divorț, toate acestea intră la partaj și se împart între soți.
Termenul de „disipare de bunuri comune” nu apare ca atare în lege, dar este folosit des de avocați pentru situațiile în care unul dintre soți cheltuie bani sau înstrăinează bunuri din familie în interes personal, lăsând patrimoniul comun mai sărac. Practic, e vorba despre risipă pe ascuns, în dauna celuilalt soț.
În astfel de situații, consultarea unui avocat divorț poate deveni importantă încă dinainte de începerea partajului, mai ales dacă există suspiciuni că unul dintre soți retrage bani, ascunde economii sau încearcă să înstrăineze bunuri.
Un avocat specializat în divorț și partaj poate analiza ce sume și bunuri fac parte din patrimoniul comun, ce probe pot fi folosite și ce măsuri pot fi luate pentru protejarea intereselor soțului prejudiciat.
Există câteva scenarii care revin constant în dosarele de divorț. Primul este cel al cheltuielilor exagerate pentru vicii sau plăceri personale, cum ar fi bani duși la cazinou, pariuri, alcool sau dependențe, ori cumpărături de lux, ceasuri, genți, de care se bucură doar unul dintre soți.
Al doilea scenariu, poate cel mai des întâlnit, este legat de o relație extraconjugală. Vacanțe, cadouri, chirii sau alte cheltuieli plătite din banii familiei pentru amanta din poveste sunt exact genul de cheltuieli pe care o instanță le poate considera nejustificate.
Un alt caz este vânzarea sau donarea unor bunuri commune, apartament, mașină, teren, la un preț mult sub piață, către rude sau apropiați, doar pentru a scoate bunul respectiv din calculul partajului, fără acordul celuilalt soț.
Nu în ultimul rând, sunt situațiile în care conturile de economii sunt golite, depozitele închise sau investițiile lichidate, iar banii dispar pur și simplu, fără să ajungă la vreo cheltuială de familie ci direct în buzunarul unuia singur.
Atenție, pentru ca o cheltuială proastă sau o investiție nereușită, făcută împreună, nu înseamnă automat disipare. Legea nu sancționează greșelile financiare obișnuite, ci doar folosirea abuzivă, în interes strict personal, a banilor familiei.
La partaj, judecătorul stabilește întâi ce bunuri intră la împărțeală, apoi cota fiecărui soț și, în final, cum se împart efectiv bunurile sau ce compensații bănești sunt necesare. Aici intervine, de fapt, disiparea caci dacă se dovedește că unul dintre soți a cheltuit bani sau bunuri din familie, instanța poate ține cont de asta și poate stabili ca soțul respectiv să primească mai puțin la partaj sau să fie obligat să compenseze pierderea celuilalt.
Fără dovezi, o simplă bănuială nu are nicio valoare în instanță. Cel mai adesea, aceste situații ies la iveală din extrase de cont care arată retrageri mari sau plăți repetate către cazinouri, site-uri de pariuri sau alte persoane, din contracte de vânzare sau donație pentru bunuri înstrăinate suspect de ieftin, din facturi, bonuri și rezervări pentru vacanțe sau cadouri ciudate, din mesaje și e-mailuri care dau de gol destinația reală a banilor, sau din declarațiile unor martori, prieteni, rude, uneori chiar angajați ai unor firme, care știu ce s-a întâmplat cu adevărat.
Dacă disiparea este dovedită, soțul nedreptățit nu rămâne cu mâinile goale. Instanța îi poate recunoaște o creanță, practic, dreptul de a primi o sumă de bani, echivalentă cu o parte din ce a fost cheltuit pe ascuns. Spre exemplu, dacă din 50.000 de lei economii comune, unul dintre soți a cheltuit 30.000 de lei în interes personal, instanța poate decide ca acesta să primească mai puțin la partaj sau să fie obligat să acopere diferența.
O altă variantă este ajustarea loturilor, soțul prejudiciat primește bunuri de valoare mai mare, iar celălalt bunuri de valoare mai mică, astfel încât balanța să fie din nou echilibrată. În cazurile extrem de grave, unde e vorba de fraudă, se poate discuta chiar și despre o acțiune separată pentru daune, deși, în cele mai multe situații, totul se rezolvă direct în procesul de partaj.
Dacă simți că partenerul cheltuie pe ascuns banii familiei, primul pas este să strângi dovezi cât încă mai poți, extrase de cont, contracte, facturi, mesaje sau e-mailuri care arată unde s-au dus banii.
Al doilea pas, la fel de important, este să discuți cât mai repede cu un avocat specializat în divorț și partaj de bunuri comune. Un avocat cu experiență în astfel de cazuri știe exact ceprobe contează și poate formula o cerere de partaj, care să arate nu doar ce bunuri există, ci și ce bunuri au dispărut pe parcurs și de ce se cere recuperarea lor.
Concluzia este ca disiparea bunurilor comune nu e un termen din lege, dar descrie perfect o realitate actuala din multe divorțuri cand unul dintre soți trăiește pe picior mare din banii familiei, iar celălalt rămâne cu un patrimoniu tot mai mic. Vestea bună este că legea oferă instrumente pentru a corecta acest dezechilibru, dar doar dacă ai dovezi și, mai ales, dacă apelezi din timp la un avocat specializat în divorț și partaj de bunuri comune, care să te ajute să nu pierzi ce ți se cuvine.
Sursa imagine: https://avocatchirita.ro/