Alina Sorescu și cizmele lui Aladin: când moda pleca în turneu și se mai oprea la un măgar

Există poze care nu cer explicații, ci doar o întrebare rostită din sprânceană: „Siminică, tu erai?” Una dintre ele, găsită de CanCan.ro o surprinde pe Alina Sorescu într-o ținută care pare venită direct din bazarul de la Agrabah, cu escală la un circ ambulant și retur printr-un club din Bucureștii anilor 2000.

Când Aladin a ajuns pe scenă și și-a luat geacă de blugi… din mătase

Privind poza, primul lucru care te lovește sunt cizmele – sau pantofii lui Aladin, depinde ce povești ai citit în copilărie și câte seri ai pierdut pe Cartoon Network. Sunt genul de încălțări care par pregătite să zboare pe covor fermecat, dar s-au oprit, din păcate, la marginea unui festival urban. Pantalonii sunt salvari din mătase, cu funde jos, de zici că dacă adie un vânt mai hotărât pornește automat un dans oriental improvizat, cu tot cu triluri. Peste ei, ca să fie clar că nu e doar un experiment ratat, ci o viziune, tronează o fustă prinsă pe diagonală, cu curea roz și broșă aurie, genul de accesoriu care urlă „concept”, chiar dacă nimeni nu mai știe care era conceptul inițial.

Sus, un top ciclam, suficient de strident cât să se certe cromatic cu tot ce e dedesubt, iar peste toată această construcție vestimentară – apogeul: o geacă de blugi care nu e blugi, ci tot mătase. Pentru că de ce să respecți materialele, când poți să le confunzi? În spate, ca piesă de decor absolut necesară, graffitiul: pereți mâzgăliți, litere mari, colorate, probabil un festival hip-hop sau ceva „urban cool”, unde Alina a încercat, vizibil, să se integreze în peisaj. Rezultatul îl vedeți: un mix între pitic de circ aflat în pauză de țigară, clovn cu contract la o casă de discuri și personaj secundar dintr-un musical experimental montat într-o hală industrială. Cool? S-a vrut. Ce-a ieșit e istorie. Siminică, tu erai?

Alina, între „Vocea de la radio”, turnee, Water Park și întâlniri cu măgari

Contextul explică multe. În perioada asta, Alina Sorescu era peste tot. Lansa „În al nouălea cer”, al cincilea album, cu Marius Moga, Smiley și toată crema dance-ului românesc, făcea turnee cu ANSIT, cânta la Mamaia, Craiova, Măneciu și apărea prin Water Park Otopeni ca imagine guvernamentală, cu mini-recital și tombolă pentru copii. Era pe radio, era pe TV, era și pe șosea, unde, la un moment dat, aproape că intra într-o relație karmică serioasă cu trei măgari care traversau regulamentar. A supraviețuit, i-a mângâiat, i-a pus probabil pe lista de animale preferate și a mers mai departe, spre următorul concert.

Între două lansări, un festival la Mamaia, un premiu la creație, o căutare de casă de producție și o apariție la Expo Mariage unde un domn din Dubai voia să cumpere rochia cu tot cu Alina, ținutele deveneau… creative. Era perioada în care „fetița cuminte” începea să „știe ce vrea”, schimba stilul, compozitorii, atitudinea și, aparent, și legile fizicii textile. Azi ne amuzăm, atunci era perfect normal: dacă tot ești „în al nouălea cer”, de ce să nu porți niște salvari din mătase cu geacă de blugi care nu e blugi?

Una peste alta, poza rămâne un document de epocă. Nu doar despre modă, ci despre un moment în care Alina Sorescu alerga din oraș în oraș, din scenă în scenă, cu albume, single-uri, măgari pe carosabil și outfituri care meritau, clar, propriul lor articol.