Anumite probleme emotionale pot fi rezolvate doar cu ajutorul si sfatul specialistului. Cu mine la psiholog!

Traim intr-o lume in care informatia este accesibila si circula cu o viteza uimitoare, insa, cand traversam o criza existentiala, preferam sa o discutam cu prietenii, dam fuga la ghicitoare si vrajitoare, intrebam preotul, dar foarte rar apelam la serviciile specialistului. Asistam frecvent in societatea romaneasca actuala la drame, pierderi majore, sinucideri, crime, fara a ne intreba: „Ce anume le-a determinat?”, „De ce s-a ajuns aici?” si mai ales „Ar fi putut fi aceste situatii anticipate si prevenite?”. Psiholog sau psihiatru? Unul dintre principalele motive pentru care evitam terapeutii este confuzia creata intre termenii „psiholog” si „psihiatru”. Trebuie sa stim ca aceste doua specializari au obiective, tehnici si instrumente de operare total diferite. Nu trebuie sa ne temem ca, din momentul in care ne programam la psiholog, vom fi etichetati de catre ceilalti ca avand probleme psihice grave. Nu ne ducem la psiholog pentru ca suntem „nebuni”. Pana la urma, nu numai problemele ne aduc la cabinet, ci si nevoia de autocunoastere, pentru a ne adapta la situatii noi si neprevazute, cat si pentru a ne imbunatati performantele din planul profesional si personal. Deci, mai degraba plecam de la ideea ca suntem deja „buni”, fiecare fiinta umana fiind dotata din nastere cu capacitati si calitati uimitoare, dar poate nestiute, si vrem sa ne descoperim si sa devenim „si mai buni”. In acest caz ne ajuta servicii de consiliere, psihoterapie sau chiar cele de psihodiagnostic. Acestea din urma, prin intermediul testelor si chestionarelor standardizate, ne furnizeaza informatii obiective si precise cu privire la potentialul nostru. Puterea cuvintelor Motivele pentru care persoanele aflate in dificultate evita sa treaca pragul cabinetului de psihologie sunt multiple. Un pretext pentru oamenii care se feresc de psiholog il reprezinta indoiala in eficacitatea metodelor de tratament. Cand ne confruntam cu o durere fizica, spre exemplu o durere de masea, stim ca trebuie sa urmam un tratament medicamentos, clar, care rezolva problema. Dar cum tratam starile sufletesti, precum deceptia, teama, agresivitatea, nervozitatea sau chiar singuratatea? Exista vreo pastila care ne raspunde la astfel de intrebari? In mod sigur, nu. Pastila nu ofera raspunsuri. Psihoterapia este o forma de ajutor si de rezolvare a problemelor de natura psihologica ce utilizeaza tehnici specifice de modificare a comportamentelor, relatiilor, emotiilor si gandurilor distructive sau dezadaptative. Acestea au un caracter de interventie si au ca scop diminuarea sau disparitia unor simptome, suferinte, traume psihosociale sau psihosomatice, prin activarea propriilor resurse blocate. Cand prietenii nu stiu „De ce?” Aflati in pragul unei probleme existentiale, primul demers pe care il facem este sa ne consultam cu persoanele apropiate, prieteni sau familie, in speranta ca vom primi raspunsurile potrivite. Dar sunt anumite situatii care necesita o analiza profunda si obiectiva, care nu este la indemna celor apropiati, oricata bunavointa ar manifesta. Fiind implicati afectiv, prietenii nu ne pot oferi un punct de vedere obiectiv. Potrivit uneia dintre cele mai cunoscute legi ale fizicii, avem nevoie de un punct fix de referinta ca sa ne dam seama daca un corp se afla in miscare. Acel punct il reprezinta terapeutul. In astfel de cazuri se recomanda sa mergem la psiholog pentru a primi raspunsuri si solutii obiective. Oamenii vin la cabinet din motive variate, dar indiferent de natura si varietatea lor, ei cauta ca prin experienta si relatia cu terapeutul sa primeasca validarea alegerilor si a deciziilor luate sau chiar asteapta propuneri de solutii eficiente pentru problema cu care se confrunta. Ce ne tulbura sufletul Lista problemelor care ne duc la psiholog si pe care terapia le poate rezolva este lunga. Iata cateva dintre greutatile cotidiene: Simtim o insatisfactie legata de viata noastra. Suntem nefericiti, in deriva, aparent fara niciun orizont. Ne blocam intr-o situatie, repetam aceleasi greseli. Trecem prin experiente afectogene precum pierderea unui loc de munca, pierderea unui partener, pierderea unor bunuri materiale insemnate. Ne simtim nesiguri, inferiori, anxiosi, confuzi, timizi, ezitanti sau agresivi. Pierdem reperele de realitate si comunicare cu ceilalti, ne izolam, ne retragem din viata sociala sau profesionala, cautand raspunsuri sau solutii. Manifestam diverse comportamente dezadaptative, precum: crize de furie, crize de plans, obsesii, stari dispozitionale confuze, tulburari maniacale si agresivitate. Intampinam dificultati in relatiile cu ceilalti: conflicte cu partenerul de viata, cu copiii, cu parintii, cu prietenii. Avem tendinta de a considera ca nu suntem intelesi, ca nu mai suntem acceptati si iubiti de catre ceilalti. Nu putem depasi o durere foarte mare din trecutul nostru.