„As considera-o „prietenul care la nevoie se cunoaste””

De mic copil am avut probleme de sanatate. In clasa a III a doctorii mi-au gasit o deformatie la coloana numita cifo-scolioza si rahitizm la oase. Tratamentul pentru acest diagnostic era „kinetoterapie”. Pana la varsta de 14 ani parintii au incercat tot ce au auzit pentru a nu avea de suferit mai tarziu. La varsta de 14 ani mergeam aproape zilnic la orele de gimnastica recuperatorie si in acelasi timp incercam sa fiu si o eleva silitoare. La varsta de 17 ani m-am angajat(din cauza venitului din familei mama casnica, tata sofer si mai aveam un frate mai mic acasa) si in acelasi timp mergeam in continuare al liceu. Din acest motiv am renuntat la gimnastica medicala. Asistenta de kinetoterapie unde mergeam si unde erau multi copii cu multe deformatii ne tot spuena sa nu renuntam la gimnastica medicala ca odata cu inainatrea in varsta o sa avem de suferit. Cu aceasta ocazie daca scrisoarea mea va fi postata pe site-ul dvs. Vreau sa ii urez multa sanatate si ii multumesc pentru ca mi-a fost alaturi. Din 2005 sunt posesoare a carnetului de conducere prin eforturi mari si visul meu este de a-mi cumpara o masina, dar salalriul este foarte mic. O masina pe care as consider-o „prietenul care la nevoie se cunoaste” m-ar ajuta sa ma deplasz mai repede la munca, la facultate si poate din putinul timp care mi-ar ramane sa merg la o sala de kinetoterapie. Va multumesc daca ati ales sa votati scrisoarea mea si trasmit prin intermediul ei multa sanatate tuturor. IVAN ELENA XENIA Voluntari, Ilfov