Balerina de la ”Surprize, surprize”, blocată într-un apartament din Kiev! ”Mă rog să trăim!” Povestea neștiută a războiului din Ucraina
Lusia Smetanina, balerina care venea în România chiar după Revoluție și avea să facă minuni în show-urile TV, cum ar fi ”Bingo Liberty”, ”Surprize, surprize”, ”Academia Vedetelor”, trăiește un coșmar! Ucraineanca a revenit în țara sa natală în 2007, iar acum este izolată într-un apartament din Kiev, cu teama de a-și pierde viața din cauza bombardamentelor. Tremură și pentru familia sa, băiatul, tatăl și sora ei, ultimii doi cu probleme de sănătate. CANCAN.RO are mărturiile tulburătoare ale Lusiei, despre perioada grea prin care trece de peste 20 de zile, de când a auzit explodând prima bombă, la 5 dimineața.
Lusia Smetanina plânge rar, acum se abține. În discuția video cu ea, lacrimile îi împing, puternic, pleoapele. Dar se abține. E trasă la față, oboseala și stresul, teama de moarte, au transformat-o pe fosta balerină care încânta prin grație, în urmă cu mulți ani, pe scenele din Kiev, apoi în România. Se roagă doar să trăiască, ea, familia ei, prietenii, conaționalii.
”Aici stau sub bombe! Nu doresc nimănui să trăiască așa ceva!
Trista poveste, dintre obuze, e spusă de Lusia cu voce stinsă, dar în care se regăsește speranța.
”Eu am probleme cu tata, care a făcut accident vascular a cincea oară, este cu cardiostimulatorul lângă el, asta e una dintre marile mele probleme. Una foarte grea, care m-a oprit să plec din țară și să ajung în România. Dar asta este viața, așa a vrut Dumnezeu, nu știu…”, sunt primele vorbe ale Lusiei Smetanina.
Bubuie zilnic în Kiev. Zilnic și des. ”Aici stau sub bombe. Este urât, iar eu, care-s destul de puternică, am plâns, am pungi la ochi. Nu doresc nimănui să trăiască așa ceva. Niciunei țări, mai ales României, țară pe care o iubesc foarte mult.
Am trăit acolo și am avut parte numai de bucurii. Nu doresc nimănui să pățească așa ceva. Mi se rupe sufletul pentru țara mea natală. Când se va termina totul, atunci o să dau drumul la urlete, la plânsete…
Dar acum trebuie să mă țin foarte tare. Eu nu pot să mă relaxez, sunt singura care ține familia. Nu pot să dau înapoi, în cazul ăsta. Trebuie să fac tot ce îmi este în putere”, continuă fosta balerină care a condus trupe de dansatori din emisiuni celebre, cum ar fi ”Bingo Liberty”, „Surprize, surprize”, „Academia Vedetelor”, „O seară de vis” și multe altele, care le-au avut ca prezentatori pe Andreea Marin, Mihaela Rădulescu sau Dan Negru.
Prima bombă a căzut la 5 dimineața: ”Vladi, a început războiul!”
Și-a dat seama că va fi război după prima bombă căzută, la 5 dimineața. Și-a anunțat, imediat băiatul, student.
”Când au început bombardamentele, eu mi-am dat seama că e războiul. Când a bubuit nu o dată, ci de câteva ori la rând, eu mi-am dat seama că a început războiul. Dimineața, la ora 5, pur și simplu, l-am trezit pe copil și am zis: «Vladi, cred că a început războiul». Astea au fost primele cuvinte ale mele”, dezvăluie Lusia.
O rachetă a căzut nu departe de blocul în care locuiește. Geamurile s-au spart, de la bubuitură, ea și familia ei au ieșit pe hol, între pereții groși. Și au așteptat cu teamă și cu speranță.
”Subsolul mi s-a părut foarte periculos. Nu e cea mai bună ascunzătoare, așa cred eu. Noi stăm la parter, între pereți groși, și ieșim pe palier și stăm acolo, când se dă alarma de bombardament. Stăm după colțuri, să nu fim atinși, cumva… Se nimerește prin geam, ferească Dumnezeu.
Dar deasupra casei mele chiar a fost doborâtă o rachetă. Eu nu am văzut personal, dar vecina mea a văzut cu ochii ei, într-o noapte, și de aia nouă ni s-au spart, la palier, geamurile. Doar de la bubuitură… dar dacă s-ar fi prăbușit pe clădire?”, spune Lusia.
”Țin raportul zilnic, dimineața și seara: suntem vii, e OK!”
Suferință este cuvântul care, imperturbabil, se repetă. ”Suferă nația mea, suferă toate, de fapt! Nu am prieteni care să-și fi pierdut viața, încă, slavă Domnului. Dar știți cum e, așa a fost și cu Covidul… Ai pe cineva care e bolnav, nu? Ei, nu există. Dar există.
Așa a fost atunci, așa e și acum, cu războiul ăsta. Ne rugăm cu toții să treacă. Eu, când vorbesc cu românii, totdeauna am rugat să se roage pentru noi. Cred că este cea mai mare cerință a mea, a noastră. Eu știu că atunci când se roagă mai mulți oameni, Dumnezeu ajută și cred că se va întâmpla minunea”, continuă Lusia Smetanina.
Ține, zilnic, legătura cu prietenii, pe telefon. Face raportul. E adevărul crunt! ”Este dramă! Eu nu circul departe de cartierul meu, încerc să nu folosesc nici mașina. Totul e pe jos, atât cât pot să merg și nu foarte departe de casă. Avem prieteni, vecini, pe partea aia unde s-a tras, s-au dărâmat blocurile, chiar la Kiev vorbesc… Spun oamenii «Nu mai am geamuri pe palier, că nu știu ce…» Este groaznic.
Cel mai urât pentru mine știți ce e? Eu zilnic țin raportul. Dimineața, când mă trezesc, multor prieteni le scriu: suntem vii, e OK. Seara, la fel. Țin raportul pentru că și prietenii mei stau și ei acolo cu frică. Este ceva reciproc”, dezvăluie fosta balerină, devenită apoi și coregraf, pe când se afla în România.
Mesaj pentru români: ”Se va spune aici, în Ucraina…”
Mesaj pentru români: ”Eu, personal, mulțumesc românilor mei dragi, și copilul meu e pe jumătate român, are tată român, pentru că am văzut ce se întâmplă. Ați făcut condiții pentru refugiații care vin din Ucraina, ați primit refugiații noștri, am văzut și podul cu jucării, mi-au arătat prietenii mei. Eu vorbesc zilnic cu români și sunt foarte bucuroasă, sunt foarte fericită că ei, conaționalii mei, au văzut și o să știe, de acum încolo, despre voi, românii, cum sunteți.
Se va spune aici, în Ucraina, ceva foarte frumos, sunt convinsă. Oamenii de aici vor ști că România este o țară extraordinară, cu oameni buni. Și sunt convinsă că oamenii voștri sunt mult mai sinceri. Știu sigur asta, iar prietenia la nevoie se cunoaște. Este și un cântec, Elena Cârstea îl cânta. Mi-a rămas în minte. Cine m-a ajutat, am zis, să-ți dea Dumnezeu de mii de ori mai mult. Și să aveți sute de mii de îngeri păzitori. Dumnezeu să vă binecuvânteze în tot. Jos pălăria pentru toți”.
”Să vedem dacă vom reuși să trăim”
Cu soțul, aflat în România, ține legătura. Mai ales acum, în momentele grele prin care trece. Iar de întors în România? Greu de spus. ”Nu știu, eu nu știu ce o să fie mâine, ce pot să spun? Eu am vrut să mă întorc, cândva. Asta era intenția mea. Chiar am vrut să-mi dau copilul, acolo, când a terminat școala, ăsta era gândul nostru. Dar atunci a început cu Covidul, nu se mai putea, Bacalaureatul la noi a întârziat, la voi deja fuseseră înscrierile… Și la voi multe se schimbaseră în perioada aia”, povestește ucraineanca.
Și încă o rugăciune, în final: ”Din păcate, se întâmplă. Mai bine era un coșmar, din care puteam să mă trezesc. Vrem să trăim, mă rog să trăim! Să ne ocolească bombele și oamenii răi, asta doresc. Noi stăm împreună, familia, cu toții strânși, eu, fiul meu, tatăl meu și sora mea, care sunt bolnavi, din păcate. Să vedem dacă vom reuși să trăim. Să scăpăm. E rău!”
Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la pont@cancan.ro, să ne sune la 0741 CANCAN (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.