Biografia neromantata a artistei s-a vandut ca painea calda! Cartea copilariei triste a Madalinei Manole, a carei familie nu avea bani de tabere sau de chitara si statea in confort III, va fi reeditata

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Anca Magdalena Manole – viitoarea Madalina Manole – a fost un copil amarat, care, alaturi de fratele si parintii ei, a trait pana la 18 ani in apartamente de confort III si II din Ploiesti. In interviul acordat lui Sorin Danciu, cel considerat biograful ei, artista a povestit lucruri pe are putini banuiau ca au fost traite de o artista atat de cunoscuta si indragita.

Ea povesteste, de exemplu, ca nu a fost niciodata intr-o tabara, pentru ca parintii ei nu isi permiteau. La finalul clasei a opta, parintii stransesera cu greu cele cinci sute de lei pentru a o trimite, totusi, intr-o tabara, dar ea i-a auzit vorbind in bucatarie – intrucat locuiau intr-un apartament mic, confort III, si se auzea totul- despre nevoia de a inlocui linoleumul din casa si covoarele vechi, dar nu aveau bani pentru aceste schimbari. Atunci Madalina Manole marturiseste ca a renuntat la tabara si le-a spus parintilor sa foloseasca cele cinci sute de lei pentru linoleum si covoare.

O alta poveste descrisa in cartea „Viata si moartea Madalinei Manole” se refera la faptul ca lua lectii de chitara fara a avea una a ei si repeta la cea a profesoarei. De altfel, in apartamentul parintilor nu exista nici macar un aparat de ascultat muzica – gen pick-up sau magnetofon- astfel ca toate contactele ei cu muzica aveau loc la scoala sau in casa profesoarei Ana Tetelea. La un moment dat, aceasta isi cumpara o chitara noua si i-o face cadou Madalinei Manole pe cea veche.

Cu bentita pe cap pana in clasa a XII-a

Ajunsa deja artista recunoscuta in momentul in care acorda acest interviu emotionant, Madalina Manole spunea ca nu regreta nimic din perioada copilariei si ca lipsurile de atunci nu au afectat-o si nu i-au produs frustrari. Ea isi amintea cu nostalgie cum a invatat sa mearga pe bicicleta in fata blocului, cu Pegas-ul unui vecin pentru ca ea nu avea si cum manca deseori eugenii.

In plus, marturiseste ca a avut tot timpul o tinuta foarte corecta la scoala si ca a purtat bentita alba pe cap pana in clasa a XII-a , cu toate ca multe dintre colege nu se mai „formalizau”, la acea varsta.

Toate aceste detalii dar si cele legate de prima intalnire cu Serban Georgescu au facut ca volumul sa se epuizeze rapid. Sorin Danciu spune ca Madalina a fost o persoana deosebita si ca e normal ca interesul publicului sa fie atat de mare in ce o priveste, mai ales ca a sfarsit intr-un mod atat de tragic, sinucigandu-se cu Furadan chiar in ziua in care implinea 43 de ani.

„Noi am continuat sa acordam anual, in cadrul festivalului „Flori de mai”, premiile speciale „Madalina Manole” si „Serban Georgescu”. Ea a fost intr-adevar o fata saraca, dar a crezut in visul ei si a muncit. Cu premiul acesta care ii poarta numele incercam sa recompensam talentele pe care azi nu prea le mai ajuta nimeni – nu mai sunt cenacluri sau „Cantarea Romaniei” sau ce era pe vremuri unde avea loc orice copil din tara asta”, spune Danciu.

Tatal Madalinei Manole il acuza pe fostul ginere ca nu are grija de mormantul artistei: „El isi reface viata, iar sotia mea plange in cimitir si sapa cu mainile la mormantul fetei, pune flori si le uda cu lacrimi”

A ajuns la capatul rabdarii. Petru Mircea vrea ca parintii Madalinei Manole sa dovedeasca fiecare acuzatie pe care i-au adus-o „Daca nu pot, o sa discutam altfel”