În fiecare zi, CANCAN.ro îți aduce cele mai importante sărbători din calendarul ortodox, pilda cu tâlc care îți așază gândurile și rugăciunea zilei care te însoțește în drumul tău. Un ritual scurt, dar profund, menit să aducă pace, înțelepciune și binecuvântare în viața ta, zi de zi.
În calendarul ortodox, Sfântul Ioan Botezătorul este prăznuit în fiecare an pe 7 ianuarie, a doua zi după Bobotează, sărbătoarea care amintește Botezul Domnului în apele Iordanului. În acel moment, Iisus Hristos S-a arătat oamenilor ca Mesia, la vârsta de 30 de ani, vârstă considerată de evrei drept începutul maturității depline.
Ziua de Sfântul Ioan, cunoscută în popor sub numele de Sânt-Ion, marchează încheierea ciclului Sărbătorilor de Iarnă, care debutează la Sfântul Nicolae. Sărbătoarea mai este numită și Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul sau Înaintemergătorul Domnului, fiind dedicată celui care a pregătit calea venirii lui Hristos.
Potrivit tradiției populare, în dimineața acestei zile este bine ca fiecare om să se stropească cu agheasmă nouă, pentru a fi ocrotit de boli și necazuri pe parcursul anului. Tot din credința populară se spune că, după Sfântul Ion, „se botează gerul”, adică frigul începe să se mai domolească, iar iarna își pierde din asprime.
În anumite zone ale țării se păstrează obiceiul numit „Iordănitul femeilor”, care constă într-o adunare a nevestelor, la o gazdă, unde fiecare aduce mâncare și băutură, iar petrecerea ține până dimineața, spunându-se că astfel se „iordănesc”. Un alt obicei este „Iordăneala”, un fel de colind practicat de tineri care, după ce iau agheasmă de la preot în ajun, merg în ziua de Sfântul Ioan și stropesc oamenii întâlniți, urându-le sănătate și belșug. Cei stropiți îi răsplătesc cu bani, folosiți apoi pentru petrecerea de seară.
Sfântul Ion este una dintre cele mai răspândite sărbători onomastice din România. Sute de mii de români poartă nume derivate din Ioan. Dintre femei, peste 300.000 se numesc Ioana, iar alte zeci de mii poartă nume precum Ionela, Nela sau Ionelia. În rândul bărbaților, cele mai frecvente sunt numele Ion, Ioan, Ionuț, Ionel, Nelu sau Ionică. De asemenea, se sărbătoresc și variante precum Oana, Ivan, Jana, Onuța sau Jan.
Astfel, ziua de 7 ianuarie rămâne una a credinței, a tradițiilor vii și a bucuriei împărtășite, în care Biserica și poporul îl cinstesc pe cel mai mare dintre proroci, Sfântul Ioan Botezătorul.
În această lună, în ziua a șaptea, Biserica dreptmăritoare săvârșește Soborul Sfântului Proroc, Înaintemergător și Botezător Ioan.
După rânduiala cea veche a Sfinților Părinți, îndată după marile praznice ale Mântuitorului sau ale Preasfintei Sale Maici, Biserica așază o zi de cinstire pentru cel care a fost slujitorul principal al tainei dumnezeiești prăznuite. Astfel, a doua zi după Botezul Domnului, prăznuim pe Sfântul Ioan Botezătorul, cel mai mare dintre proroci, glasul care a strigat în pustie: „Gătiți calea Domnului”.
El este turtureaua pustiei care a vestit primăvara harului, făclia Luminii dumnezeiești, zorile care au vestit Răsăritul Soarelui Dreptății. Înger pământesc și om ceresc, stă la hotarul dintre cer și pământ, unind Vechiul cu Noul Legământ. Trimis de Dumnezeu în pustie ca să vestească venirea lui Mesia și să pregătească poporul pentru întâlnirea cu Hristos, Sfântul Ioan își împlinește deplin misiunea botezând pe Domnul în apele Iordanului. Din acel ceas, slava lui începe să se micșoreze, iar slava Mântuitorului să crească.
Chiar și după arătarea harului și după muceniceasca sa moarte, Sfântul Ioan rămâne, pentru creștini, Înaintemergătorul Domnului în sens duhovnicesc. Chip al înfrânării, al pocăinței și al curățirii de patimi prin asceză și rugăciune, povățuitor al vieții pustnicești și monahale, el nu încetează niciodată a pregăti calea care duce către Hristos.
Viața și lucrarea Sfântului Ioan Botezătorul sunt amintite și la celelalte sărbători rânduite lui de Biserică:
– Zamislirea sa, la 23 septembrie;
– Nașterea sa, la 24 iunie;
– Tăierea cinstitului său cap, la 29 august;
– Aflările capului, la 24 februarie și 25 mai.
După dumnezeiasca Arătare, Sfinții Părinți au hotărât să se prăznuiască Soborul Sfântului Ioan, ca unul ce a slujit la taina dumnezeiescului Botez al Domnului, pentru ca niciuna dintre faptele sale minunate să nu rămână neamintită.
Aducerea sfintei sale mâini s-a săvârșit astfel: Sfântul Evanghelist Luca, ajungând la Sevastia, unde se afla îngropat trupul Înaintemergătorului, a luat de acolo mâna dreaptă a prorocului și a dus-o la Antiohia. Prin această cinstită mână s-au săvârșit multe minuni. Între ele se amintește și nimicirea unui balaur care primea jertfe omenești de la locuitorii păgâni ai cetății. Prin credința unui tată creștin și prin puterea sfintei mâini a Înaintemergătorului, balaurul a fost omorât, iar fiica acestuia a fost izbăvită de la moarte. Văzând minunea, poporul a slăvit pe Dumnezeu și pe Sfântul Ioan și a zidit o biserică mare în cinstea lui.
Se mai spune că, la praznicul Înălțării Sfintei Cruci, era înălțată și această cinstită mână a Botezătorului. Când degetele se desfăceau, era semn de belșug și rodire, iar când se strângeau, arătau lipsă și nerodire. De aceea, mulți împărați au dorit să o păstreze cu mare grijă, temându-se să nu ajungă în mâinile păgânilor.
Astfel, în vremea împăraților Constantin și Roman Porfirogenetul, prin diaconul Iov, cinstitul odor a fost mutat de la Antiohia la Constantinopol, chiar în seara dumnezeieștii Arătări, la Vecernie, când se săvârșește Agheasma Mare. Iar împăratul, primind cu evlavie sfânta mână, a așezat-o în palatul împărătesc.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorule și Botezătorule al Domnului Hristos, slăbită este priceperea noastră în a-ți aduce laudă pe măsura sfințeniei tale. Îți este însă de ajuns mărturia Mântuitorului, lângă al Cărui Tron stai și mijlocești împreună cu Preasfânta Sa Maică. De aceea, cu recunoștință și smerenie ne plecăm înaintea ta și te rugăm: întinde mâna ta cea sfințită și împrăștie negura gândurilor rele care ne tulbură mintea și inima.
Revarsă pace peste sufletele noastre, peste familiile și comunitățile în care trăim. Împacă-ne cu Dumnezeu și cu semenii noștri, rânduind în noi duh de blândețe și înțelegere. Îndrumă-ne spre săvârșirea faptelor bune și aprinde în inimile noastre focul pocăinței, ca să înțelegem adevărata valoare a mântuirii.
Învățătorule al pocăinței, dăruiește-ne zdrobirea inimii și lacrimi curate, prin care să ne spălăm păcatele și să ne luminăm sufletele. Ferește-ne de fărădelegi și de cei puternici care răstoarnă rânduiala lui Dumnezeu și tulbură dreptatea. Sfinte Ioan Înaintemergătorule, cel despre care Scriptura mărturisește: „Mai înainte de a te fi zămislit, te-am cunoscut și te-am rânduit proroc al neamurilor”, fii cu noi și luminează-ne pașii în acest veac întunecat și potrivnic cerului.
Prin rugăciunile tale, păzește-ne neclintiți în credință, ca la înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos să fim aflați vrednici de partea drepților, împreună cu toți cei ce au bineplăcut Lui. Amin.
Și-a dat locul din cer pe nimic
Într-o noapte de beție, adunați la o cârciumă, câțiva petrecăreți au început să râdă de cele sfinte și să le ia în derâdere.
— Cine îmi dă câțiva lei, îi cedez locul meu din cer! a strigat unul dintre ei, cu glas batjocoritor.
— Îl cumpăr eu! a răspuns altul, râzând. Bate palma! Să fie târgul făcut! Hangiule, adu băutura de sărbătoare!
S-au stârnit hohote de râs, iar înțelegerea a fost primită ca o glumă fără urmări. Însă, în zorii zilei următoare, cel care își vânduse în batjocură locul din cer nu s-a mai trezit. A fost găsit fără suflare, întins în patul său.
Pentru cei care nu cred, rămâne cuvântul Scripturii:
„Nu vă amăgiți: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit.”
(Galateni 6, 20)
CITEȘTE ȘI: