„cate un „mama” spus la intamplare ma mai bucura putin”

Am o familei minunata si trei copii minunati fara de care nu concept viata. Si imi doresc o masina! Foarte mult! Dar nu pentru luxul de a merge la cumparaturi sau in voiaje ci pentru Robert, baiatul meu de numai 6 ani si jumatate pe care-l duc si acum in brate. Are encefalopatie infantila cu retard neuromotor si abia abia face cativa pasi, iar bezna in care traieste(pentru ca esti si orb), face ca fiecare zi sa fie un cosmar pentru mine. Doar rasul lui si cate un „mama” spus la intamplare ma mai bucura putin. Il iubesc nespus si mi-e teama sa nu „cad” prea devreme, pentru ca fiecare vizita la medic, la spital sau la tara sunt un chin. Fiind mica de inaltime, lumea se uita ciudat ca port in brate un copil care imi ajunge mai jos de genunchi. Ce va fi peste cativa ani cand va fi si mai mare? Numai Dumnezeu stie! Durerea din suflet va ramane aceeasi, dar macar aceasta masina ma va ajuta sa-mi pastrez puterile, ca sa-mi cresc copii pana la capat. Va multumesc din suflet. VARGA EUGENIA Bucuresti