„Chiar si pentru un adult este un chin drumul”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Acum 7 luni am nascut un ingeras, pe Otilica si peste scurt timp, in februarie, eu trebuie sa incep serviciul, iar pe Otilia o sa fim nevoiti sa o dam la parintii sotului, la Brosteni. Otilia a fost un copil foarte, foarte dorit, o binecuvantare pentru noi, eu avand probleme inca de la inceputul sarcinii (la inceput vreo trei doctori mi-au spus ca ar fi mai bine sa renunt la sarcina), dar am stat la pat si am facut aproximativ 500 de injectii si cu ajutorul lui Dumnezeu totul a fost bine. Desi initial am zis ca o s-o tinem cu noi, aici in Iasi, ne este imposibil, nici o bunica nu poate sa vina sa stea aici cu noi (asa ar fi fost cel mai bine). Ne-am interesat de o bona, dar bonele cer, in general, 7-8 milioane. Noi mai avem si rata la casa, 200 euro/luna, daca am angaja o bona n-am mai avea bani pentru utilitati. Asa ca Brosteniul ramane singura optiune. Inainte de a sti cat o sa ne coste o bona, sotul meu mi-a zis „chiar daca ar fi sa mancam o data in zi pe Otilia nu o dau de langa mine”, pe mine asta m-a emotionat si ma doare pentru ca stiu, acum, ca alta posibilitate nu avem. Pentru a ajunge la Brosteni singurul mijloc de transport este autobuzul, un autobuz vai de capul lui, de pe vremea lui Ceausescu, prafuit tot (pentru ca intra praf de afara inauntru), in care miroase a motorina si in care vara te sufoci, iar iarna ingheti, ba se mai intampla mai ales iarna sa se strice pe traseu, iar cu acest autobuz faci 6 ore, tare lungi (stand pe scaun cu picioarele ingramadite). In fiecare zi este cate o cursa din Iasi, pleaca dimineata la ora 9.00, iar din Brosteni la ora 8.00. Si pentru un adult este un chin drumul, pentru un copil mic cu atata mai mult, il poti imbolnavi. Noi ne-am gandit, in mare cum sa procedam cu Otilia, sa vina mama soacra sa stea la noi 2 saptamani (ca mai mult nu poate), cand incep eu servicul, apoi s-o ia pe Otilia la ea o luna (atunci ne ducem noi la ea in fiecare saptamana – oricum ne ajunge la ˝ din cat i-am da bonei), apoi sa ne-o mai aduca un timp la Iasi… si tot asa. Cu autobuzul am pleca din Iasi sambata dimineata (ca vineri nu mai avem cu ce) am ajunge pe la ora trei, am sta in seara aia cu ea, apoi duminica dimineata am pleca inapoi (faci mai mult pe drum decat stai cu ea), nici nu vreau sa ma gandesc, sa-mi fac sperante ce bine ar fi cu o masina am putea pleca vineri din Iasi pe la amiaza, ca am pleca direct de la serviciu si ne-am intoarce duminica seara sau chiar luni dimineata, deja cand ma gandesc la ochisorii ei, cand o sa plece de acasa imi vine sa plang. Marele avantaj este ca faci doar trei ore jumtate cu o masina. Stim pentru ca asta vara am platit pe cineva de ne-a dus (o fost mai scump) dar la autobuz nici nu ne primea cu atatea bagaje (pampers, carut, hainute, jucarii) ne-am oprit cand Otilicai ii era foame, cand era agitata. Daca am avea o masina poate am mai iesi si noi din Iasul asta, poate am mai merge la bunica, poate chiar de Sarbatori, ar fi asa de frumos… Va multumesc. OLARU ANA MARIA Iasi