Criza E.coli care a speriat România: isteria castraveților de acum 15 ani, când nimeni nu mai îndrăznea să mănânce legume crude

Înainte ca pandemia de Covid-19 să pună lumea pe pauză, Europa tremura de altceva: o bacterie ucigașă care părea să se ascundă în fiecare castravete. Epidemia de E.coli din 2011 a declanșat un val de panică care a ajuns și în România, unde fermierii și-au aruncat recoltele în disperare, iar oamenii evitau legumele ca pe ciumă. Când te uiți înapoi, îți dai seama cât de repede poate o informație falsă să distrugă o piață întreagă.

Bacteria care a băgat spaima în Europa

În 2011, o tulpină extrem de agresivă a bacteriei Escherichia coli a făcut ravagii în Europa. Nu era o bacterie obișnuită – specialiștii au descoperit că era un mutant, rezultatul combinării a două tipuri diferite de E.coli. Bilanțul? Peste 20 de morți și mii de infectări, majoritatea în Germania.

Cei care ajungeau la spital se confruntau cu simptome îngrozitoare: diaree cu sânge, febră puternică, iar în cazurile grave, rinichii cedau. Infecția provoca sindrom hemolitic uremic, o complicație care distrugea globulele roșii și putea afecta sistemul nervos. Mulți pacienți aveau nevoie de dializă sau transfuzii de sânge pentru a supraviețui.

Germania dă vina pe Spania: scandalul castraveților

Totul a pornit când autoritățile din Hamburg au declarat public că au găsit vinovatul: castraveții din Spania. Vestea s-a răspândit ca focul. Presa internațională a preluat imediat informația, iar panica s-a instalat peste noapte.

Spania a fost pusă la zid fără drept de apel. Supermarketurile din toată Europa au scos produsele de pe rafturi, consumatorii au încetat să mai cumpere legume crude, iar exporturile spaniole s-au prăbușit în câteva zile. Când au venit testele de laborator, s-a dovedit că loturile spaniole suspectate erau curate – nu aveau acea tulpină periculoasă. Germania a fost nevoită să își retragă acuzațiile.

Dar era prea târziu. Răul fusese deja făcut.

Disperarea fermierilor români: „Nimeni nu mai vrea castraveți”

Valul de panică a lovit și România. În piața en-gros din Oradea, comercianții au abandonat tone întregi de castraveți pentru că literalmente nimeni nu îi mai cumpăra. Fermierii au încercat disperați să salveze ceva – au coborât prețurile de la 2 lei kilogramul la doar 40 de bani. Degeaba.

Un fermier din zona Salonta spunea pe atunci că va continua să lucreze pământul, chiar dacă piața era moartă. „Agricultorii nu renunță ușor”, declara el, probabil cu un nod în gât.

Producătorii locali au trecut prin momente groaznice. Unii și-au aruncat recoltele direct, alții le-au împărțit gratuit, doar să scape de ele. Investițiile de luni de zile riscau să se ducă pe apa sâmbetei. Prețurile au scăzut dramatic și pentru alte legume – roșii, varză, dovlecei. Toate erau privite cu suspiciune.

În același timp, fermierii se plângeau de diferențele uriașe între prețurile din piața en-gros și cele din magazine, unde produsele ajungeau să fie vândute la dublu sau triplu.

„Produsele noastre sunt sigure!” – dar cine să mai creadă?

Autoritățile sanitare române au ieșit public să liniștească lumea: legumele contaminate nu au ajuns pe piața din România. Fermierii au încercat din răsputeri să convingă oamenii să consume produse autohtone. În piețe, vânzătorii demonstrau că legumele lor sunt sigure, insistând că bacteriile se elimină ușor prin spălare și igienă elementară.

Puțini i-au crezut. Frica era mai tare decât orice explicație.

Adevărul a ieșit la iveală – dar prea târziu

După luni de investigații, specialiștii au descoperit că adevărata sursă a epidemiei nu erau deloc castraveții. Vinovate erau semințele germinate produse într-o fermă din… Germania. Aceste produse, cultivate în condiții umede și calde, au fost mediul perfect pentru multiplicarea bacteriei și răspândirea ei în mai multe țări europene.

Criza a generat tensiuni politice și comerciale majore. Rusia a blocat importurile de legume din Uniunea Europeană, iar Comisia Europeană a fost nevoită să scoată milioane de euro pentru a despăgubi fermierii afectați. Spania, care fusese arătată cu degetul inițial, a primit compensații importante pentru dezastrul economic suferit.

Consumatorii s-au orientat temporar către alte alimente, evitând legumele crude ca pe otravă, ceea ce a dat o lovitură grea întregului sector legumicol european.

Bilanțul: pierderi uriașe și lecții neînvățate

Criza E.coli a lăsat în urmă pagube uriașe. Fermierii europeni, în special cei spanioli, au pierdut sute de milioane de euro în fiecare săptămână de panică. Consumatorii au trecut prin îmbolnăviri grave și și-au pierdut încrederea în alimentele proaspete. Sectorul legumicol european a suferit un declin general, din care a ieșit cu sacrificii enorme.

Câțiva producători din zonele care nu au fost vizate direct de restricții au reușit să acopere temporar cererea de pe piață, iar Uniunea Europeană a intervenit cu fonduri de urgență pentru a compensa o parte din pagube.

Privind în urmă, criza E.coli din 2011 arată cât de repede se poate transforma o suspiciune într-o panică generală care paralizează o industrie întreagă. Dincolo de impactul medical, evenimentele de atunci au generat adevărate dezastre economice și sociale.
Astăzi, la 15 ani distanță, episodul rămâne o amintire despre fragilitatea piețelor alimentare și despre puterea informațiilor false. Încrederea consumatorilor poate schimba radical destinul unei industrii întregi. Din păcate, prea puține lecții au fost învățate atunci. A urmat pandemia de Covid-19, care a adus alte dezastre economice și sociale.

CITEȘTE ȘI:  Bucureștiul subteran care a ținut orașul captiv: anii în care „copiii canalelor” au devenit o realitate crudă a Capitalei

Copacii uscați din pădurea BOR – când unii slujitori uită de bunătate