„Cu aceasta masina as putea pleca in cautarea bunicului meu”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Ma numesc Mada Anca Mihaela, am 18 ani, studiez in ultimul an la liceu, locuiesc singura pentru ca am ramas singura… Iar in randurile ce urmeaza va voi povesti cateva amanunte din viata mea. De la varsta de 3 ani parintii mei au divortat, eu mutandu-ma impreuna cu mama la bunica mea. Ele m-au crescut, m-au iubit, m-au educat si datorita lor sunt mandra de ceea ce sunt. Tatal meu m-a ajutat foarte putin (nu-l condamn, probabil nu a avut posibilitatea), el refacandu-si viata, cu mine nu a mai tinut legatura decat foarte rar, iar in ultimul timp nici macar un telefon nu am mai primit de la el, desi m-ar fi bucurat enorm, dar asta e viata! In urma cu 4 ani de zile, viata mi-a rapit cel mai scump si de pret om din viata mea, si anume mama mea, suferind de o boala grea si nemiloasa, leucemie. Am ramas doar eu si bunica (mama mamei), care a continuat sa ma creasaca straduindu-se atat cat a putut sa nu-mi lipseasca nimic si sa nu simt lipsa parintilor. Cu cateva zile inainte de a implini varsta de 18 ani, bunica mea s-a stins din viata, suferind de o boala necrutatoare: cancer la pancreas. A fost o pierdere enorma, ea fiind singura fiinta draga care imi ramasese in viata si care era alaturi de mine la bine si la rau. De ziua mea eram singura, nemaiavand nici un motiv de bucurie. Locuiesc in apartamentul bunicii mele, care nu mi-a ramas mostenire deoarece, din cate am inteles, bunicii mei s-au despartit fara a divorta, iar jumatate din apartament ii revine bunicului meu, pe care nu l-am cunoscut niciodata, dar despre care am informatii vagi cum ca ar locui in localitatea Baicoi, Jud Prahova. Am mare nevoie de aceasata masina cu care as putea pleca in cautarea bunicului meu si a familiei sale, sperand ca acesta imi poate oferi un strop de bucurie in viata mea. Voi sunteti singura mea speranta la o viata mai buna!!! Va multumesc! Mada Anca Oravita Caras Severin