De ce este cerul nopții întunecat, cu toate că Universul este plin de stele. Paradoxul lui Olbers explicat

În ciuda miliardelor de stele care umplu Universul, cerul nopții rămâne predominant întunecat. Această observație aparent banală a dus la formularea unei întrebări care a provocat secole întregi de dezbateri științifice: de ce nu este cerul complet luminat, dacă Universul conține un număr practic infinit de stele?

În prezent, fenomenul stă la baza multor cercetări în astronomie și astrofizică. Este, de asemenea, o temă importantă în discuțiile despre poluarea luminoasă, care maschează frumusețea naturală a cerului în marile orașe, dar și în popularizarea științei printre cei tineri.

De ce este cerul nopții întunecat

Fenomenul poartă numele de Paradoxul lui Olbers, după astronomul german Heinrich Wilhelm Olbers, care l-a popularizat în 1823. Conform teoriei, dacă Universul este infinit, etern și uniform populat cu stele, atunci orice direcție de pe cer ar trebui să corespundă cu o stea, iar cerul ar trebui să fie orbitor de luminos. Realitatea contrazice însă această ipoteză.

Timp de secole, explicațiile au fost parțiale sau incomplete. S-a presupus că stelele îndepărtate sunt prea slabe sau că praful cosmic le blochează lumina. Ambele teorii au fost infirmate de observațiile astronomice moderne. Fizicienii au demonstrat că, dacă Universul ar fi cu adevărat static și infinit, lumina ar umple spațiul indiferent de distanță sau de obstacolele intermediare.

Rezolvarea paradoxului a venit abia în secolul XX, odată cu dezvoltarea cosmologiei moderne. Observațiile lui Edwin Hubble din 1929 au arătat că Universul este în expansiune, galaxiile îndepărtându-se unele de altele. În acest proces, lumina emisă de corpurile cosmice suferă un fenomen de „întindere” a lungimii de undă, cunoscut sub numele de redshift(deplasare spre roșu), ceea ce o face invizibilă pentru ochiul uman.

Un alt factor-cheie: Universul are o vârstă finită, estimată la 13,8 miliarde de ani. Asta înseamnă că există o limită până la care lumina a avut timp să ajungă la noi. Dincolo de această limită — cunoscută drept „orizont cosmic” — obiectele sunt, practic, invizibile.

De asemenea, întunericul cerului este legat de existența radiației cosmice de fond, o relicvă a Big Bang-ului. Aceasta este o formă de radiație slabă, răspândită uniform în Univers, dar perceptibilă doar cu instrumente speciale. Deși prezentă peste tot, nu contribuie vizual la luminarea cerului.

Astfel, întunericul cerului nopții nu este o absență a luminii, ci o consecință a dinamicii cosmice: expansiune continuă, limite temporale ale Universului și natura luminii în condițiile spațiu-timpului.

Ce îngeri protejează toate zodiile în 2025. La ei trebuie să te rogi pentru sănătate și avuție