Drame si injuraturi la Telefonul Copilului

Hot-line. Cinci tineri preiau apelurile facute la numarul gratuit de telefon 0800.8.200.200 Mihai Niculescu Cand nu anunta bombe in institutiile statului, tanara generatie se tine de goange la Telefonul Copilului. Semn ca tranzitia se rasfrange negativ si asupra copiilor, care simt nevoia sa se descarce cum pot. Poante rasuflate sau chiar injuraturi, pe care cu greu hartia le poate reproduce, se aud in fiecare zi la Telefonul Copilului, printre putinele apeluri serioase care dezvaluie povestile copiilor abuzati.

Hot-line-ul celor mici

0800.8.200.200 este linia verde pentru sprijinul celor mici. Singurul loc unde ei isi pot spune oful. Telefonul copiilor este un numar gratuit unde ei sau orice alta persoana pot semnala probleme. La celalalt capat al firului raspund cativa tineri de la Asociatia „Linia Verde pentru Sprijinul Copiilor”. Telefonul functioneaza din noiembrie 2001, la inceput ca parte a campaniei „Casa de Copii nu e acasa”, cu scopul initial de a preveni abandonul celor mici si de a consilia tinerele mame. Din octombrie 2006, linia este administrata de asociatie, devenind locul unde copiii pot reclama nedreptatile pe care le sufera. De la inceput, operatorii au primit aproape 1.500.000 de apeluri. Ei noteaza detaliile fiecarui caz, dau sfaturi si, daca este necesar, sesizeaza directiile judetene de protectie a copilului sau politia.

Suna ca sa se distreze

De multe ori, copiii apeleaza linia verde doar ca sa se amuze. Jumatate din cele aproape 100 de apeluri zilnice sunt false. Copiii suna ca sa braveze ori ca sa injure. „Ei exerseaza comportamentul urat. Te injura direct sau spun cuvinte obscene, ca sa vada reactia. Noi… le multumim”, ne marturiseste Mihai, unul dintre tinerii care raspund la telefon. De multe ori, copiii se plictisesc. „Domnu?, am o problema… mi-a cazut nasul”, ii spune, intr-o zi, la telefon, un mic smecheras. Alta data, o fetita ii vinde o poveste: „Sunt o doamna de 35 de ani si am probleme cu sotul”. „Ce probleme?”, intreaba Mihai. „Sotul meu ma neglijeaza. Nu-mi aduce flori!”. Uneori, la celalalt capat al firului, sunt propuneri de intalniri intime sau declaratii de dragoste. „Ma mai iubesti?”, l-a intrebat pe Mihai o fata. „Dar nici nu te cunosc!”, i-a replicat el… „Si ce daca?”, a venit raspunsul tinerei. Alte cazuri par reale, dar nu se dovedesc a fi. Din Constanta, suna repetat un baiat de 9-10 ani, care pretindea ca locuieste cu bunicul, un cioban, care il bate si-l pune la munca. „Sa vina cineva sa ma ia de aici!”, cerea micutul. Asistentii sociali l-au internat intr-un centru de plasament. Dar dupa cateva zile, copilul a vrut inapoi acasa, recunoscand ca a mintit: „Am crezut ca o sa ma duca in tabara”.

Oful odraslelor de bani gata

De la infiintarea acestei linii telefonice nu au fost inregistrate sesizari facute de copii impotriva parintilor, plangeri care sa scoata la iveala abuzuri grave. In general, asemenea fapte sunt dezvaluite de vecini sau rude. Sunt insa copii, ce provin din familii cu situatie materiala buna, care suna si se plang ca sunt neglijati de parintii mult prea ocupati cu serviciul. „Ne suna copii care ne spun: Merg in parc cu bona, ma joc cu bona, bona imi da de mancare, ea ma duce la culcare. Ii vreau pe tata si pe mama! Noi le explicam ca parintii lor sunt ocupati tocmai ca ei sa aiba o copilarie frumoasa. Apoi ii contactam pe parinti si le spunem ca fiii sau fiicele lor se simt neglijati. Asta ii face, de cele mai multe ori, sa le acorde mai multa atentie”, ne-a explicat Catalina Florea, coordonatorul asociatiei.