Fabrica mare din Romania care a intrat în faliment. A fost un simbol al industriei

Unul dintre reperele industriei românești și un exemplu de privatizare considerată reușită în anii ’90, fabrica AEM (Aparate Electrice de Măsurat) din Timișoara a ajuns oficial în faliment. Curtea de Apel Timișoara a confirmat hotărârea Tribunalului Timiș, care dispusese anterior intrarea în faliment a companiei.

Potrivit unor surse apropiate procedurii, activele fostei fabrici de contoare urmează să fie scoase la licitație pentru recuperarea datoriilor. O vânzare în bloc este puțin probabilă, fiind de așteptat ca societatea să fie valorificată pe segmente.

Fabrica mare din Romania care a intrat în faliment

Compania a intrat în insolvență în martie 2014, având datorii de aproximativ 370 de milioane de lei. Planul de reorganizare depus în august 2025 nu a primit votul creditorilor, printre care ANAF și Eximbank, care dețin împreună 40% din creanțe.

După respingerea planului, administratorul judiciar și un creditor au cerut deschiderea procedurii de faliment. Tribunalul Timiș a admis cererea, iar pe 10 martie 2026 Curtea de Apel a menținut definitiv decizia.

„Falimentul a fost dispus în principal pentru că planul de reorganizare nu a fost aprobat, nu au fost identificate soluții pentru atragerea unor investitori, iar perioada de observație a depășit termenul legal, nefiind formulate cereri de prelungire a acesteia”, a explicat judecătorul Nadeja Oprescu, purtătorul de cuvânt al Curții de Apel Timișoara.

Totodată, judecătoarea a subliniat că „falimentul nu înseamnă dispariția imediată a afacerii”. „Procedura presupune valorificarea activelor pentru acoperirea creanțelor, iar pe parcurs există în continuare posibilitatea identificării de către cei implicați în procedură a unor investitori interesați de preluarea acestei afaceri”, a mai declarat Nadejda Oprescu.

Fostul director Tudor Hrincescu afirma, în urmă cu aproximativ doi ani, după oprirea producției, că fabrica ar fi putut fi repornită oricând, existând cerere pentru contoarele AEM. Acesta susținea însă că închiderea unității, fără o strategie de relansare, a dus la degradarea completă a acesteia.

„În toată această perioadă, în care s-a tras de timp prin toate tertipurile pe care le permite legea, nu s-a făcut altceva decât o devalizare prin vânzarea a orice s-a putut vinde la fier vechi sau a putut fi demontat”, a declarat Tudor Hrincescu.

Acesta mai spunea că lipsa unei conservări adecvate a făcut ca liniile de producție să se deterioreze iremediabil.

„Ele sunt în paragină, în ruină. De doi ani și jumătate sunt nepornite, neîntreținute. La ora actuală, acolo eu consider că o repornire este un deziderat iluzoriu”, a mai spus fostul director din cadrul fabricii.

Întrebat despre posibilitatea relansării producției de contoare, Hrincescu considera că modelul vechi de business nu mai este sustenabil, inclusiv din cauza suprafeței foarte mari a platformei industriale, de șase hectare.

Fostul director aprecia că, prin investiții consistente, activitatea ar putea fi reorganizată pe aproximativ un hectar și jumătate, restul terenului putând fi valorificat în alte scopuri. În ceea ce privește o eventuală reconversie către industria de apărare, el afirma că personalul ar avea pregătirea necesară.

„Am colegi care și acum mă întreabă dacă am putea reporni. Le-am spus că e nevoie de cineva care are foarte mulți bani și foarte multă răbdare. Să repornești o activitate durează cel puțin un an. La ora actuală nu văd persoana care să vină cu atâția bani sau care să aibă atâta răbdare. AEM-ul poate fi o soluție pentru așa ceva.

Nu văd, în schimb, cercuri politice care să ia o decizie în direcția asta. AEM-ul, până să se prăbușească, putea fi trecut în conservare sau în administrarea statului, dacă era cineva interesat de salvarea acestui brand. Se pare că toată lumea a întors capul. AEM-ul a murit liniștit ca orice individ în comă la care, după 20 de ani, îi oprește cineva aparatele”, a mai declarat Tudor Hrincescu.

A fost un simbol al industriei

Declinul companiei a început în momentul în care acționarii majoritari au acuzat fosta conducere de devalizare. Investigația a pornit în 2017, când un inventar dispus de acționari a scos la iveală o diferență uriașă: în acte figurau 800.000 de contoare, deși capacitatea reală de depozitare era de doar 300.000.

Pornind de la aceste constatări, acționarii au descoperit că, ani la rând, conducerea a raportat artificial cifre de afaceri și profituri, pentru ca directorul general, Olimpia Moica, și soțul ei, aflat și el într-o funcție de conducere, să poată încasa anual un bonus de peste un milion de euro.

Ancheta internă, transmisă ulterior către DIICOT, a mai arătat că primele acordate angajaților erau în mare parte deturnate, doar aproximativ 20% ajungând efectiv la salariați.

Dosarul DIICOT privind devalizarea a fost închis ulterior, după constatarea prescripției faptelor. În august 2023, când investigația era încă în desfășurare, acționarii majoritari transmiteau publicației Renașterea Bănățeană un drept la replică în care afirmau că „se dorește preluarea/falimentul societății de diferite grupuri de interese mafiote care profită de faptul că Parchetul DIICOT Timișoara a gestionat „neglijent” și culpabil dosarul legat de fraudele a cărei victimă este AEM SA”.

În același drept la replică, acționariatul AEM arăta că „a fost extrem de contrariat de comportamentul partizan și subiectiv al Parchetului DIICOT Timișoara, care în loc să-și îndeplinească obligațiile prin procurorii de caz pentru trimiterea în instanță cât mai urgent a dosarului și să asigure recuperarea prejudiciului cauzat societății noastre, tergiversează procedurile, arătând ca dorește să se îndeplinească termenul de prescripție în favoarea infractorilor”.

CITEŞTE ŞI: Incendiu puternic în România. O fabrică mare a luat foc înainte de ora 8:00

Ungurii au anunțat că noile modele Dacia nu se mai produc în România. Unde se mută producția