Hermann Maier, Herminator

Autor:
Publicat: 28/05/2020 | 20:26
Hermann Maier, Herminator

O adevărată legendă a schiului alpin, Hermann Maier reprezintă unul dintre cele mai bune exemple despre cum un campion poate renaște din propria-i cenușă și care poate depăși chiar și cele mai dificile obstacole.

Respins inițial de echipa Austriei din cauză că era prea firav, el a debutat în Cupa Mondială abia la 23 de ani, însă a devenit rapid un fenomen al sporturilor de iarnă, fiind considerat astăzi drept unul dintre cei mai mari schiori ai tuturor timpurilor. În palmaresul său, figurează patru titluri de Cupă Mondială la general, patru medalii olimpice, dintre care două de aur și trei titluri mondiale.

Totodată, Hermann Maier deține recordul de puncte pentru un schior într-un sezon de Cupă Mondială, iar cele 54 de victorii din circuit, dintre care 24 în proba de Super-G, îl plasează pe poziția a treia într-o ierarhie all-time a celor mai de succes oameni din istoria schiului alpin, după Ingemar Stenmark și Marcel Hirscher.

În 1998, a cucerit primul său Glob de Cristal, impunându-se la general în Cupa Mondială, după ce a obținut zece victorii în patru discipline diferite, dintre care cinci consecutive în luna ianuarie. Tot în același an, Maier și-a câștigat renumele de “Herminator”, după revenirea neașteptată de la Jocurile Olimpice de la Nagano, unde a obținut două medalii de aur, la doar câteva zile după o căzătură care îi putea fi fatală. Pentru aceste realizări, a fost desemnat Sportivul Austriac al Anului, distincție pe care o va primi timp de patru ani la rând, până în 2001.

O adevărată forță a naturii pe schiuri și un tip ce părea indestructibil, “Herminator” a devenit dublu campion mondial în 1999, la Vail, Colorado, unde a triumfat în probele de coborâre și Super-G, iar în sezonul 2000-2001, a egalat recordul de 13 victorii într-o ediție a Cupei Mondiale la masculin.

Cu un spirit de luptă incredibil și o energie fără margini, Maier a reușit una dintre cele mai spectaculoase reveniri din istoria sportului după un accident de circulație în urma căruia a fost în pericol să își piardă piciorul. El a câștigat un al patrulea său titlu la general în Cupa Mondială, în 2004, și al zecelea pe discipline, prin triumful de la Super-G. Povestea lui de succes nu ar fi fost completă fără cele două medalii olimpice cucerite, la 33 de ani, la Jocurile de la Torino, din 2006: argintul la Super-G și bronzul la slalom uriaș.