I-au ajutat pe „evadati”!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Reporterii CANCAN au incercat sa afle cum reactioneaza romanii atunci cand sunt abordati pe strada de niste „evadati” care au mainile incatusate si solicita sprijin pentru a disparea rapid din Bucuresti sau pentru a se descotorosi de „bratarile” de otel. Rezultatul? O surpriza de proportii… Reporterii incognito au testat mai multe zone din Capitala, incepand cu un atelier auto de langa Penitenciarul de Maxima Siguranta Rahova. Intrebat de „evadat” daca are prin trusa de scule un bomfaier, angajatul s-a uitat mirat la catuse, apoi a ridicat din umeri: „N-am, frate, decat niste chei pe-aici. Te-ajutam, ca te vad la belea, da’ chiar n-am. Incearca la magazinul ala!”. „Te-as duce, da’ n-ai bani” Urmatoarea oprire: Piata Rahova. Reporterul l-a intrebat pe un taximetrist cat face o cursa pana la Autostrada Soarelui, specificand ca plateste la destinatie, fiindca n-are bani la el. Dupa ce a vazut catusele, taximetristul nu si-a facut griji ca ar avea de-a face cu un evadat, ci ca s-ar putea sa nu incaseze banii pe cursa: „Vad ca ai catuse… Ce-ai facut? Ai fugit? Te-as duce, da’ daca n-ai bani…”. „Operatiunea Evadatii” s-a repetat si la Piata Muncii, apoi la Piata Iancului, unde niciunul dintre trecatori n-a catadicsit sa puna mana pe telefon si sa sune la 112. Fugar la coada la WC La Piata Muncii, un reporter cu ambele maini legate l-a rugat pe un tanar sa-i deschida usa de la toaleta ecologica situata chiar langa trotuar. Cand a vazut catusele, tanarul a plecat amuzat, fara a anunta, insa, echipajele de politie si trupele de interventie ale unor firme de paza care se aflau la doar cativa metri. Pe bulevardul Barbu Vacarescu, cei doi reporteri legati cu „bratarile” de otel – unul de mana stanga, celalalt de dreapta – au abordat doi tineri, sec: „N-aveti o agrafa? Sa desfacem si noi astea…” Reactia unuia dintre tineri a fost incredibila: „Ba, nene, nu mai stati p-aici, ca trece „garda”! N-am… Da’ cautati si voi pe langa gard, poate gasiti o sarma, ceva…”