Liviu Ganea: „De cand am ajuns vedeta, ma tot suna fetele!”

ATRAGATOR. Atacantul dinamovist spune ca reusitele din fotbal fac femeile sa intoarca ochii dupa el pe stradaAlina BenciuAtacul „cainilor” are un nou nume: Liviu Ganea. La doar 19 ani, pustiul face furori! A debutat la prima echipa, in octombrie 2005, pe cand Dinamo era antrenata de Andone, dar Rednic este cel care i-a oferit ocazia sa se afirme. Ai venit cu RATB?Am venit pe jos! N-am masina, pentru ca nu mi-am luat permisul. Am pierdut timpul! Nu m-a interesat in mod special sa iau carnetul la 18 ani, iar acum nu mai am timp. Sper sa dau examenul la vara. Stau aici, pe Dorobanti, la curte si ajung repede la stadion. Ai un nume deja consacrat in fotbal. Te deranjeaza acest lucru?Am stat in camera cu Ionel Ganea in turul campionatului, dar foarte putin pentru ca nu prindeam lotul de 18 jucatori. Aveam multe actiuni la lotul national si ma tineau departe de echipa. Nu pot sa zic ca m-am inteles cel mai bine cu el, ci cu aceia de varsta mea: cu Ropotan, cu Pulhac, cu Stefan Radu si cu baietii de pe la echipa a doua: Scarlatache, Alexe, Lemnaru, Musat. Ai vreo pasiune mai neobisnuita?Cind nu ies in oras, stau pe laptop! Citesc ziarele, ma joc, ma uit la filmulete, la tot ce tine de Internet. Ascult muzica, orice gen, dar mai ales house. Imi place Tiesto, dar nu merg la concerte, pentru ca e prea aglomerat. Ai prietena?Nu! Dar cand o sa am, nu vreau sa ma afisez cu ea. Cel putin, nu acum! Poate mai tarziu! Dar daca ea are viata publica, nu o sa pot eu sa-i interzic sa nu mai apara, sa stea in umbra. Am observat un interes mai deosebit din partea fetelor, in ultima vreme. Aude lumea de mine, ma cauta prieteni care nu ma mai sunasera pana acum. Ce fotbalist ti-a atras atentia in mod deosebit?Acum imi place Cristiano Ronaldo, pentru ca este un fotbalist complet, si Andrei Sevcenko. Cand eram mai mic, imi placeau Gica Hagi si Florin Raducioiu, si visam sa fac schimb de tricouri cu Ronaldo. Iar ca echipa, imi placea Real Madrid in era lui del Bosque si Zidane. Cea mai fericita zi din cariera ta?Cand am marcat golul de la Arad, dar si atunci cand am jucat cu Steaua, chiar daca n-am fost titular! Doar sa fii acolo si te infiori! Cand jucam la echipa a doua, imi lipsea increderea. Acum, in prima liga, e cu totul altceva. Vreau sa imi demonstrez ca pot si ca nu sunt chiar asa de speriat. Cel mai de temut adversar de pana acum mi s-a parut Radoi. Iar cel mai rau a fost anul trecut, in septembrie, atunci cand m-am accidentat. Am avut ruptura musculara, am stat o luna, apoi am recidivat si am mai stat vreo doua saptamani. In afara de fotbal, ce mai faci?Merg la scoala. Am terminat Liceul sportiv si acum sunt anul I, la ANEFS. Ies cu baietii in oras, la un bowling, la un biliard. Nu ies eu cu Niculescu, cu astia mari! Au cercul lor! Nu prea mergem la film, pentru ca le vedem pe laptop in cantonament. Ultimul pe care l-am vazut a fost „300. Eroii de la Termopile”, care a devenit deja simbolul lui Dinamo, de cand cu strigatul de lupta al spartanilor. A detronat imnul Stelei, melodia lui Scooter. Ma mai uit la tenis, imi plac Federer si spaniolul Nadal. Ma uit si la handbal, pentru ca am vazut ca avem multe echipe romanesti care joaca in diferite cupe europene. Esti superstitios?Da! O am pe asta cu pisica neagra, sa nu cumva sa-mi treaca prin fata! Si sa nu ma intorc daca am plecat de acasa si am uitat ceva. Ai vreun caine pe acasa?Inca nu, dar o sa-mi iau unul! Nu m-am hotarat ce rasa, dar imi plac cei incretiti, cu pielea care atarna pe ei. Shar-Pei cred ca se numesc! Te intelegi bine cu suporterii?Da, chiar foarte bine! Dupa golul de la Arad, am avut meci cu FC Vaslui si s-a terminat 0-0. A venit un suporter la mine si m-a intrebat: „Tu esti in criza, nu mai dai gol? Ce se intimpla?”. Am ramas blocat! Nu stiam ce sa-i raspund! I-am zis pana la urma ca „da, am intrat in criza! Sa vad cum o sa ies acum”.